Constantin Gabriel Obreja

M-au sărutat din îngeri în fiecare zori de zi Din razele solare am aripi pentru a putea iubi. Mă tem de nemurirea unui suflet de hoinar, Din zborul meu, nemarginit ating visarea iar. Din lupta

Scoate șarpele nopții din gura neagra de foc. Atingerea lui rece îți poartă la guler noroc. Lupta cu umbrele vii, adormite fluvii de sânge. Să fie vântul bătut de soartă, ploaia ta plânge. Se

Te sărut în noaptea albă fără somn și fără vise. Stelele se pierd în goluri de neanturi necuprinse. Eu te aștept pe un val de mare, înecat de dorul meu. Ca să-ți dau o sărutare, sub cupola unui

Ne ascundem de ploaie si vanturi, Lemnul din soba arde mohnit. Te sarut cu sudoarea iubirii de trupuri ce s-au iubit. Ma cuprinde visarea reala, Atingerea ta ma arunca in focul cel bun. Pruncii

O lacrimă de ploaie atinge lin fereastra mea. Un gînd al meu se ascunde acum în mine. Pe o rază de lumină coboară un foc cu inimă de stea. Atît de singur în furtuni, eu vreau să ajung acum la

Văd cum se lasă cerul viu pe noi, nevinovat de numărul de stele. Împleticiți prin raze de lumină, rămînem goi în ritm de clipe grele, Destinul nostru se cufundă în abis, noi rătacim pe calea unui

Þi~am adus sărutul în palma de cer înstelat. Cad umbre din noapte în zorii de zii. Se aprind călcîile mele după sufletul tău. Doamne mă simt mai viu, mai bărbat. Simt cum carnea din mine te

Am smuls furtuna din sufletul meu, și am ucis ultimul val din mare. Mi-am ascuțit gheara din inimă și am ascuns-o în nisipul de pe țărm . Am pierdut visul nopții în scânteia ce anunță zorii de

Mă simt în zbor de vultur și nu vreau să cobor, Îmi prelugesc aripile mele cu puful cozii de nor. La îngerii mei mă rog, în vis să te iubesc mereu, Să te ating usor cu focul viu al sufletului

Am furat lacrimile tale, din vînt și roua îm zori de zi. Purtai din perle pe trupuri înlănțuite ce se pot iubi. Din valul mării, sărutul stîncilor aruncă flăcările vii. În sânul tău de căprioară

Pas din pas din pasul zării, glas din glas din glasul mării. Vînt de vînt din vînt pe ape, gînd de gînd să-mi fii aproape. Zbor din zbor din zborul meu, dor din dor din dorul greu. Vin din vin din

Mi-ai tot furat din ochiul minții mele, ce te-a privit întâia oară, Și te-a dezbrăcat de întuneric și de stele, lumina m-a lovit direct ca să mă doară. Din adâncuri și zări albastre a izvorât

Vor corbii mari să frângă din corăbii în furtună. În zborul negru al noptilor de noapte bună. Se aprinde cerul în focul inimii de atâta singurătate. Corola de minuni a lumii pune sămânța în

Șoapte coapte prin noapte, se agață de mine în destine. Dorm norii sub stelele oarbe, vorbele tale se adună în mine. Sărutul trandafirului galben, îmi dă picătura de sânge. Din dorul de tine mă

Vînător de noapte crudă, se ascunde în iarba udă. În desfrîu e uliul nopții, ce se ascunde în apa sorții. Vîntul somnoros de fel, se trezește încet si el. Iară eu în gândul meu, vreau să pot iubi

Poarta visului meu se deschide în fiecare noapte. Patul de fan așteaptă sărutul fierbinte și gandul de șoapte. Păsările cîntă în raze de stele și lasă umbre pe ape. Luna plină a nopți privește la

Suflă vântul acum în mii de buzunare. Ciuruite de gloanțe oarbe, în soare. Jerpelit la trup dar cu sufletul de aur. Mă prind ca fulg de cer de un balaur. Cu capete tăiate, de capul de

Dorm zână în patul cu gratii, așternutul de fân se pierde-n în furtună. Am tresărit singuratec, în zadar te caut în fiecare noapte cu lună. Pe nisipul de aur, cad vis pe urmele tale risipete din

Stapan pe muntele de piatra, coboara vulturul din cer. El se roteste in jurul unui cuib, cu o mandra vulturița. Mai cad din lupta norilor însingurați nestăvilite ploi cu sare si piper. Intr-un

Suflă vântul pritre mii de buzunare Ciuruite toate de razele de soare. Jerpelit la trup cu sufletul de aur, Mă prind de un fulg de cer ca un balaur, Cu capete tăiate de pitici. Dar simt cum