Poezie
Patul cu gratii
Patul cu gratii
1 min lectură·
Mediu
Dorm zână în patul cu gratii, așternutul de fân se pierde-n în furtună.
Am tresărit singuratec, în zadar te caut în fiecare noapte cu lună.
Pe nisipul de aur, cad vis pe urmele tale risipete din amurg în amurg.
Vântul nesătul de mânat valuri, il simt in spatele meu ca un demiurg.
Minunea e să te găsesc aruncată de valuri pe țărmul din sufletul meu,
Toți peștii din mare se ascund în abisul unui pântec creat de Dumnezeu.
Văd un rechin ce se vrea mai sălbatec printre valuri, si mă cheamă la el,
Eu cred că esti o mîndră sirenă, ce mă înșală cu zefir de vînt menestrel.
001.002
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 8
- Actualizat
Cum sa citezi
Constantin Gabriel Obreja. “Patul cu gratii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/constantin-gabriel-obreja/poezie/13929059/patul-cu-gratiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.