Vulturii negri

Am smuls furtuna din sufletul meu, și am ucis ultimul val din mare.

Mi-am ascuțit gheara din inimă și am ascuns-o în nisipul de pe țărm .

Am pierdut visul nopții în scânteia ce anunță zorii de zi. Vulturii negri se aruncă în hău, sub privirea puilor din cuibul de aur.

Din mine nu rămâne decît piatra prea rece, ce trezește marea adormită.