Constantin Codreanu

E tragic ce spui în acest text, dar teamă mi-e că minți!:) Recunoaște, nu e (va fi) singurul \"bine\"!

Cu drag,
Constantin

P.S. Liviu, nu înțeleg de ce mai pui balanța în interiorul poeziei de vreme ce o ai în titlu!?

Alice, am ținut să îți un semn, chiar dacă în grabă (mă așteaptă o critică detaliată pe Les Partis Politiques Roumains ale Sorine Soare:)) că să îți spun că e interesant glisantul aripilor, mai ales că ceainicul e în plină fierbere (mi-am imaginat un vulcan aici), iar înotul e ca o descătușare din gheare, o evadare spre acvariul cu pești.

Cu drag și din fugă,
Constantiun

Vali, frumoasă țesătură cromatică ai aici cu tot tacâmul pentru un paradis încheiat în minunea îngemânării de taină!

Cu drag,
Constantin

Viața (inima) românului, Sorine? Pe care și tu ai schimbat-o pe una adevărată, viața!:)

Mihaela, schimb verticalitarea pe încolonarea brâncușiană, chiar îmi place mai mult așa. Merci mult!
Mă mai gândesc la „pantoful cenușăresei”!

Mulțumesc pentru constructivism!!!

Cu drag,
Constantin

P.S. Nici un fel de supărare!:) Cum aș putea să mă supăr pe un comentariu din care am de „câștigat”?!

Mihaela, schimb verticalitarea pe încolonarea brâncușiană, chiar îmi place mai mult așa. Merci mult!
Mă mai gândesc la „pantoful cenușăresei”!

Mulțumesc pentru constructivism!!!

Cu drag,
Constantin

P.S. Nici un fel de supărare!:) Cum aș putea să mă supăr pe un comentariu din care am de „câștigat”?!

1. Începi cu un aer de spleen ușor alambicat pe care îl tai mai târziu cu acele „culori aprinse” și „cele treizeci de trepte”, deatalii ce rup din starea de plutire.
2. Imaginile ce urmează cu sfinți, acatiste și arborele vieții readuc spleenul, dar nu unul obișnuit cu aburi de țigară și levitație fără motiv, ci unul cu conotație de meditație darwinian-creștină (nu prea am auzit de acatiste pe la alții, apoi, confirmarea o iau din subtitlu).
3. Oximoronul „irealitatea concretă” și „sunt doar visele mele
dintr-o copilărie a culorilor în nuanțe posibile de albastru” re-creează coloristicul prezent peste tot în acest text de o acalmie, cu vagi însemne de resemnare. Remarc aici „copilăria culorilor”! Frumos!
4. Sfinții revin prin „ochii martirilor de un verde intens” (după cum am mai spus, albastru și verde, culori psihologic recomandate pentru calm:)). Dizolvarea limitelor readuce cumva zidurile de la început prin actul de spargere.
5. Creștinismul e reluat prin epitetul „liturgic”. Iar „adâncimea netrupească exprimată prin desen și culoare” întregesc un desen complex plin de toate celea.
Cu drag,
Constantin

P.S. Punctele de suspensie după „și” în ultima strofă sunt de prisos, chiar dacă ai vrea să dai versului un fel de continuitate, sau posibilitatea de adiționare neexclusivistă.

Chiar dacă ziua lui Eminescu a trecut, cineva continuă să îl sărbătoreacă:)!
Ioana, îmi place morbiditatea aceasta care la tine prinde un aer de nonșalanță, de alunecare ușoară asemeni unui arcuș de vioară unde moartea și cununia nu sunt lucruri incompatibile prin fiorul lor mioritic și de „mai am un singur dor” (că tot vorbean de Eminescu).

Cu drag,
Constantin

Blueboy, cred că am făcut schimb de roluri:)!
Astăzi observ că ai deveni extrmist, doar strofele de pe margine te ademenesc.

Merci pentru un prim semn! Aștepr revenirea!

Drag,
Constantin

Romulus, o singurătate aici de care încerci să fugi. Te ascunzi de sâni, ca un Oedip răzvrătit, apoi sari prin cuiburi de cuc (cucul în sine un simbol al singurătății).
În strofa a doua te joci de-a susul în jos cu capul plin de verde (a porpos de pete de culoare):) !

Cu drag,
Constantin

Da, Maria, păi, și eu glumisem cu titlul comentariului meu, dar, știi cum e, mă gândeam că astfel atrag mai mulți cititori cu o întrebare de genul acesta:)! În plus, chiar nu cred că există careva să spună sus și tare că nu îi place Blaga. Îmi aduc aminte aici de profesorul meu de Limbă și Literatură Română care ne întrebase odată care e scriitorul sau poetul nostru preferat. Fiecare vinea cu răspunsuri care mai de care, bine, că o mare parte se oprea la Eminescu, Coșbuc sau Creangă (eram atunci printr-a 8-a, eu fiind fascinat, ca și acum încă, de Sadoveanu). Atunci proful nostru cu un zâmbet printre firele de mustață ne-a spus că pentru a spune că ai un atuor preferat trebuie să știi cel puțin vreo 80 la sută din opera lui, or, altfel, ești un « aventurier », pentru că nu poți spune că îți place ceva fără a ști esența acelui plăcut.

Onorat de promisiune. Te mai aștept!


Ela, mă conformez.
(Gândeam că e mai nobil să răspund personalizat)

Cu drag,
Constantin

Wow! De când nu te-am văzut, Adela, pe aici. Mă bucur să te surpind comentând un text care ți-a plăcut prin jocul lui de-a dragostea.


Merci de trecere și comentariu!

Cu drag,
Constantin

Departe de mine orice gând de raționalizare, poate datorită impotenței… de a raționaliza:), mai ales în acest text!

Merci de trecere și comentariu !

Cu respect drăgăstos,
Constantin

Maria,

1. nu am văzut propunerea pentru un nou titlu, ai văzut mai sus, sunt deschis la intervenții (nu chirurgicale, Doamen ferește!). Mă bucur că m-ai prins:)!
2. Desprinzi cu exactitate esența laptelui și însemnului. Merci!
3. Nu mai sunt „mulși”, ai văzut?
4. „Mă uit” e bogat în interpretări, de aceea îi este bine acolo între brațe:).
5. Bine că nu te-am speriat cu penele alea nenorocite și ți-ai continuat drumul.
Îți mulțumesc din suflet pentru, cred, cel mai detaliat prin conținut, vast prin cantitat și sufletesc prin apropiere comentariu.

Drag,
Constantin

1. Începutul se va dovedi confuz pentru mine atunci când voi fi ajuns la final, din cauza unei majuscule la Maica. Dar, după, mă gândesc că avem aici un tată singularizart-personalizat și o maică metonimică, de acolo din ceruri, or, tatăl, nu e deloc parte a une treimi binecunoscute și atunci, apuc să înțeleg și eu.
2. Realimsul perfuziei e expresiv prin albul acelei vieți (se poate vedea aici carnalitatea plasticului și lichidul-suflet din interior, frumos!) care îi urmează, dând o notă de trecere definitivă și de unic sens prin „ansa morții” unde iarăși avem expunerea unei imagini de curbă reluată de undeva de la firul perfuziei atârnânde.
3. Lipsa de revoltă, alias refuzul de conștientizare e posibilă doar cu deplasarea atenției spre altceva, aici fiind vorba de o căutare, de fapt de două căutări, una nominală, la suprafață „caut în orașe dispărute pulsul tău de azi” și alta ascunsă „scriu din cărți vechi istoria unui popor”, pentru că atunci când vrei să scrii istoria din cărți vechi, trebuie să începi să cauți, atât cărțile, cât și poporul. Remarcabilă căutarea de puls ca refugiu în amintirile despre și cu cel căutat.
4. Mai mult, căutarea nu se oprește acolo, pentru că urmează o a treia căutare, iar ca rezultat, „nu mai găsesc simetria cuvintelor pe buze”. Opoziția dintre „să știi cum se întâmplă ziua dintâi” și „fără ziua din urmă” denotă muțenia generalizată instalată între început și sfârșit, între „a fi” și „a nu fi”, palapabil și ireal, perfuzie și trecere.

5. „Zdruncinatul” și „desculțul” sunt indcii ale unei diperări continuate „spălatul mâinilor” ca o absolvire de vină și o alunecare spre oniricul în care carnea nu mai poate fi arsă.
6. Urmează o „casă deschisă” care pe mine m-a dus cu gândul la un priveghi de la țară unde ușile sunt larg deschise ca o poftire spre luare de rămas bun, dar, „depărtarea de oameni” mă face să înțeleg că durerea e mai sfântă în singurătate, iar ușile erau pentru „desprinderea de pământ” a „iluziei” unei vieți veșnic aproape.
7. Acel refuz de conștientizare de care vorbeam mai sus e reluat în „nu primesc hainele negre”, iar aerul de atemporalitate (dar și de comonneness pe care Ela o indică chiar în titlu) revine (uitasem să îl semnalez mai sus în Atlantidele prezente în „orașe dispărute”) în „ruga din toate timpurile”. Apa în pahar e simbol al catharsisului care însă e parțial din cauza unei „singure ferestre luminate”.
8. Finalul e asemeni unui sfârșit de ectenie, care însă aici, este modificată ca sfidare supremă a orânduirii, dar și aia moderată din cauza „Maicii”.

Am reacționat mai special la acest text din cauza unor trăiri asemănătoare ăn aceste zile, chiar dacă și eu sunt plin de avânturi spre inconștientizare.

Merci, Ela!

Cu drag,
Constantin

Gata! Am renunțat la mulgere, de azi înainte, conform noilor norme ale UE caii nu mai pot fi mulși pe agonia:)!

Să știi că am ezitat la acel vers între \"smulși\" și \"mulși\", am rămas la ultimul păstrând continuitatea laptelui de mai sus, deși, încă mai ezit, iar comentariul tău e o complementare a ezitării înclinând balanța spre prima variantă...

Mulțumesc de trecere și comentariu!

Blueboy, avantaje și dezavantaje cu afacerile astea imobiliare pe terenurile destinului, mai ales dacă e implicată și o credit(o)are!

Cu drag,
Constantin

P.S. La cerea cititorilor (cum se spunea pe vremea lui ...) materialul a fost postat:)! Aștept trecerea!!!

Drogba era prea evident, de aceea nici nu l-am mai adus aminte aici... Mda... Chiar au început să mă captiveze ghicitorile, aștept altele noi și din alea de care nu ai să ghicești nici tu, Sorine:)!

Continuă epopeea fotbalistică! Mutu!