Cojocaru Valentin

Ok, daca intelegi poemul pana la ultimul cuvant, atunci de ce mai intrebi ce vreau sa spun de fapt:) (sper ca e o intrebare prin faptul ca se termina la fel ca o propozitie afirmativa)?! Ooo, ba da, acest poem se termina cu acea cadere, nu stiu la ce anume te-ai gandit tu cand l-ai citit, sau ce anume ti-a inspirat, insa e destul cat am scris. Nu avea rost sa continuu cu detalii inutile, pentru ca sa nu mai fie in coada de peste:).
Revenind la intrebari:
1. Ce-i cu asta?
Raspuns: Nu e mai mult decat ceea ce e scris (la fel de exact ca si intrebarea, e randul meu sa fiu un pic rau:) ).
2. Tu stii cum e poezia?
Raspuns: Daca te referi la acesta poezie (ca acel substantiv e vag), atunci iti pot spune ca e misterioasa, cel putin pentru tine:). Daca te referi in general, atunci sper ca nu imi vei spune: lunga, plictisitoare, cu detalii inutile, si la fel de simpla precum o poezie de clasa a III-a.
Cam asta e tot, daca mai ai nelamuriri, te rog nu ezita sa le postezi! Desi nu voi oferi un raspuns rapid (am un pic de treaba), nu va fi problema fara solutie!

Cu respect,
Valentin

Si eu as incerca mai multe variante, insa mai mult din lipsa de timp, ma multumesc cu o inspiratie de moment:).

Gata, impartim noaptea pe din doua, insa cu o singura conditie: sa impartim si temerile pe din doua:)!

Iubirea e nebuna, cine poate spune ca o intelege?! Fiecare inima vorbeste in limba ei, insa ce chip mai luminos poate avea daca nu cel al unei poezii. Sangele ii da culoare si ,de ce nu, viata fara de care orice foc neingrijit se stinge de la sine...

Cu apreciere,
Valentin

Speranța...da, totusi putina.

Poate că nu ar trebui să las un comentariu, ținând că textul este trecut la personale, totuși o voi face. Îmi aduci aminte de Blaga: \"Doamne, ce strălucire aici și ce pustietate în noi\", însă tu extinzi pustietatea și la ceea ce ne înconjoară, ceea ce mă face să mă întreb: poate exista strălucire în ochii celui ce e orbit de imensitatea desertului sau?... Cine știe, poate că la un moment dat vom închide ochii și vom reuși să redăm misterul, frumusețea lucrurilor ce ne înconjoară, fiindcă vom privi, în sfârșit, unde trebuie...
Cu apreciere,
Valentin

Am eliminat unul dintre \"și\"-uri, la recitire mi-am dat și eu seama ca repetiția este un pic obositoare! Am voit sa schimb un pic stilul meu și să ma joc în cuvinte, încât mă bucur că ți-a placut!
Gata, ma retrag plec la Galați să învăț, fiindcă am început sesiunea.
Pana la recitire:), numai bine!
Valentin

Nu stiu daca am un raspuns la intrebarile tale, insa nu pentru acest lucru doream sa iti las un comentariu. Vad ca iti place rima, aceasta suna mult mai bine si mai natural daca rimeaza parti de vorbire diferite. Poate ca si o schimbare de decor ti-ar sta bine, anumite teme pot sa atraga mai mult decat altele...
Mi-a placut un vers din cele de mai sus: \"am lumanari,icoane,dar n-am rugaciune...\". Imi aduce aminte de un citat de-ale lui Blaga (sper sa-ti placa), cel care se referea la faptul ca avem nevoie de o religie insa nu-i gasim un Dumnezeu.

Cu respect,
Valentin

Ma bucur sa vad variatii pe ideea acestui text, va apreciez gandurile si va mai astept!

Cu respect,
Valentin

Am citit primele doua versuri si am ingenunchiat in fata frumusetii lor! Cautam eu ceva deosebit, ma bucur ca am descoperit acel ceva, aici pe pagina ta... Vad ca ai continuat cu imagini tari \"ranita de soldat atarna umarul acestei bucurii\" si urmatoarele versuri fiind in acelasi stil. Cate idei nu au fost trimise in lume? Odata rostite nu mai avem nici o influenta asupra lor, cine stie daca ne vor mai placea daca se vor intoarce la noi, sau daca ne vor mai recunoaste de creatori...

Cu apreciere,
Valentin

De obicei scriu opusul a ceea ce simt, incat nu pot spune ca poezia are radacini in realitate (asa ca nu-ti face griji Victoria:)).
Cat despre titlu...m-am gandit sa mai adaug si \"singur\", apoi m-am razgandit (am presupus ca se subintelege) si asa cum spuneai si tu Anana, parca prea suna a jelanie:). Voi mai cauta si vom vedea...
Numai bine, amandurora!

Cu respect,
Valentin

Poetul meu preferat...astfel nu pot citi si sa nu las nicio urma a trecerii mele. Blaga merita sa primeasca premiul Nobel pentru literatura, ar fi fost singurul roman care ar fi avut nu numai ocazia ci si talentul pentru a i se acorda aceasta apreciere.
Ma bucur sa vad ca si altcineva il apreciaza la adevarata valoare...

Cu apreciere,
Valentin

Nu ar mai fi nevoie de nimic, insa la cata intelegere putem ajunge fara ca aceasta sa nu ne altereze identitatea. Poate ca la un moment este indicat nu doar sa intelegi ci sa mai si simti...
Ma bucur de trecerea ta, Camelia!

Cu respect,
Valentin

Prima parte am inteles-o, insa ceea ce urmeaza ma depaseste
\"ideea ar fi desi nu una teribila, dar o spui atat de comun\", m-a ametit! Nu vad de ce as spune totul mai complicat cand el se afla in pauze si goluri! Acesta imi e stilul de clasa a 7-a (apropo cam asa se scrie:) ).
Numai bine!

Cu respect,
Valentin

Fiecare dintre noi poate spune ca a trait o eternitate, fiindca eu, tu, noi nu am murit inca vreodata...Ce alta masura a vesniciei cunoastem? Decat una repetitiva... Nu vad alta alternativa, din pacate. Observ ca si tu simti acelasi lucru, insa inca mai speri, inca te mai rogi...

Cu respect,
Valentin

Va multumesc pentru informatii! Acum ma pun pe citit:).
Numai bine!

Pana la urma nu trebuie sa fiu mai explicit:),imaginea din aceasta poezie transcede, asa cum bine ai intuit...

Cu respect,
Valentin

Ma pasioneaza, insa nu stiu cum sa-l gasesc pe domnul respectiv (pentru a-l citi)...

Ma regasesc in multe din versurile tale. Totusi, citind poezia prima imagine care imi vine in minte este a unei statui: rece, contemplativa, imposibil de patruns in universul ei. Astfel incep sa-mi pun intrebari...

Cu respect,
Valentin

Poezia ta a atins o coarda sensibila de un sincer albastru...

Cu respect,
Valentin