Poezie

Tentația ispitei

2 min lectură·26 noiembrie 2004

Mediu

Libertatea mea este ceea ce căutați,

Lipsa de păcate și de prejudecăți.

Singurătatea, din adâncuri, m-a chemat

Și nu presupusa voastră cădere în păcat.

Doar eu sunt cel ce vă poate înțelege,

Căci și eu am fost cândva un intrus.

Știu ce înseamnă a fi veșnic exclus

Prin cuvinte ce trebuie privite doar ca lege.

Nu prin sânge, ci prin fire de voi mă leg,

El v-a creat însă eu v-am șlefuit;

Când El v-a izgonit cine v-a primit?!

Am înțeles că și dintr-un cheag,

Pot face din nou o inimă să bată,

Dacă-i ofer tot ce și-a dorit vreodată.

Credința s-a clădit numai pe durere,

Chiar nu simțiți că altceva sufletul vă cere?!

Eu sunt partea ce încă-n viitor mai speră,

El pentru mine fiind o simplă iluzie neagră.

V-am auzit tânjind după un nou seamăn,

Aici ne apropiem, prin ceea ce nu cunoaștem!

Vai de cei ce văd în mine doar ispită,

Fiindcă nu știu că nu de mine a fost creată,

De fapt la fel ca și lumea toată…

În mâna Lui am ajuns doar o unealtă,

Astfel încât voi să fiți între ciocan și nicovală

Imprimându-vă mereu o credință goală.

Nu vreau nicicum să vă simțiți trădați,

Să vă fie teamă că…vă vor fur de-al vostru cer,

Sau cine știe de ce idealuri ce par că nu pier;

Doar vă întind acum, ca și în alte dăți,

Ochii liberi prin care să vedeți,

Apoi, tot singuri, idealul să nu-l mai alegeți.

A fost oare o mai mare ispită,

Decât una ce este perfectă?

001.911

Cojocaru Valentin. “Tentația ispitei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cojocaru-valentin/poezie/95925/tentatia-ispitei

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.