Poezie
Chip de lut
Sa nu-ti fie frica
1 min lectură·
Mediu
M-ai învățat să nu-mi fie vreodată frică,
Ştiind că-ntr-un final toate or să treacă,
Nimeni nu a moştenit pământul,
Doar venim şi trecem pe Dânsul.
Lacrimile ne umezesc numai lutul,
Şi chiar de trupul e mai fraged,
Să ne eliberăm noi cu sufletul…
Mi-ai spus nici o lacrimă să pierd,
Nu cumva să o las să-mi treacă,
Doar fiindcă mi-a fost prea frică.
Să regret doar ce-a fost nefăcut,
Dorința e cea ce ne trage-n jos,
Şi se întoarce din nou în lut…
Mi-ai spus de dorințe să nu fiu ros,
Dar nu de ele să-mi fie frică,
Într-un final şi ele or să treacă.
Să nu tremur nici de păcate,
Căci în lut vor rămâne uitate
Voi şti că-s pământeşti toate.
Credeam că acesta e sfârşitul… poate.
Dar înainte să dispari,
Ai sculptat ultimele rânduri:
Mi-ai amintit de mine să mă tem,
De al meu suflet etern,
Care nu cumva să fi ținut
Şi la acel chip de lut…
Moto: Fiecare trebuie să-şi înfrunte demonii de unul singur, ca atunci când se vor întoarce să ştie: că puterea de-ai izgoni zace doar în tine.
012062
0
Foarte adevarat !
... cuvintele acestui poem mi s-au lipit ca un pansament pe suflet. Exact de ce aveam nevoie in momentul asta. De un text care sa ma \"inteleaga\", fara intrebari, fara raspunsuri categorice, fara limite...
Frumos!
M-ai convins sa continui sa te citesc!
Sorana