Poezie

Căutarea de Noi

1 min lectură·21 octombrie 2004

Mediu

Atunci…în prima zi când

am fost creat

Sufletul în vânt mi-a fost împrăștiat;

Atunci…când doar suflând

în brațele Tale m-ai luat.

Frânturi din mine, purtate-n adieri

Cătau orizonturi din ce în ce mai mari,

Până ce s-au oprit din al lor drum,

Doar părți, în trupul ce-l am acum.

Apoi…după ce zile au trecut

încă mai erau bucăți

Ce se-ndreptau spre necunoscut.

Apoi…să găsească în alți

anii mai măreți.

Deși nu v-am aflat vreodată

Vă simt lipsa-n mine lăsată…

Îmi văd gândurile străine,

Ce n-au fost atunci parte din mine.

Târziu…am început să caut,

tânjeam să fiu întreg,

Să-mi găsesc un suflet vitreg.

Târziu…am aflat că sunteți multe

ascunse-n locuri întunecate.

De atunci nu am liniște,

Tot vă caut regăsindu-mă,

Tot mă căutați găsindu-vă,

Hoinărim… de noi uitate.

Acum…doar ai Tu grijă

ca nu cumva o schijă

Să-Þi spargă creația iară.

Acum…imaginea Ta să dispară;

Unde Te-aș mai găsi ca odinioară?

001.806

Cojocaru Valentin. “Căutarea de Noi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cojocaru-valentin/poezie/91414/cautarea-de-noi

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.