Poezie
Epilogul tăcerii
1 min lectură·
Mediu
Am deschis ochii și sufletul să vadă o lume prinsă
Între lumină și întuneric, tăgadă și credință.
Inima o învăț să simtă prin crepuscul, ca apoi,
Când lumina va arde, o voi lăsa prin vene să-mi curgă,
Mă va topi din interior și voi înțelege gânduri de cenușă.
Răcoarea serii mă va îmbrățișa, iar prins în mreje
Voi adormi spre vise, neputincios, în brațele unor sori.
Vântul va bate, iar eu mă voi apleca, va trece prin mine,
Pe lângă mine, până când doar eu voi rămâne;
Liber de impurități, captiv în mijlocul unui pustiu.
Liniștea, în conștiință, capătă voci ce le voiam uitate
Însă, acum, nu mai am unde fugi…e prea târziu
Pentru mine, pământul mă strigă deja pe nume.
Cel ce s-a dorit a fi privit își ascunse în tăcere
Retina în spatele ochilor mei, timpanul în adâncul urechii mele
Încât, eu, mai pierdut ca niciodată
Am închis ochii, am dus mâinile la urechi și lumea a murit.
042766
0
In ceea ce priveste ideea poeziei, o abandonare in sine, provocata de o dezamagire a acestei lumi ce impune o adaptare sociala. Crepusculul in care iti inveti inima sa simta, reprezinta culoarea, sau starea de apunere a acestei lumi ce se zbate intre contraste. Te scurgi, purificat de vant si de lumina, intru devenirea in abssenta. Nu mai ramai nimic, devii liber. Acela care se voia privit, reprezinta un alt eu al tau, care se contopeste cu cel ce s-a scurs si a adormit in bratele sorilor(simbol al luminii-pastrarea inocentei si a puritatii intr-o lume care tinde catre bezna, trecand prin crepusculul actual?)In final, dupa acceptarea propriei identitati si contopirea tuturor laturilor intr-una singur eu-eul actual, se produce o detasare de lume. Ultimul vers, de altfel genial, reprezinta o izolare psihica, sufleteasca de lumea in care deschisesei ochii, pornind de la o izolare fizica:izolarea simturilor. Aceasta simetrie intre primul si ultimul vers, care marcheaza de fapt, incipitul i finele unei adaptari(sau chiar al vietii,de ce nu?):am deschis ochii sa vada o lume-apoi descrierea lumii si eliberarea de aceasta-am inchis ochii si lumea a murit.(desprinderea definitiva de aceasta lume prinsa intre lumina si intuneric.
Deocamdata atat; astept corectari ale ipotezei mele.
Poezia de mai sus m-a impresionat placut, imi plec capul in semn de apreciere si ies pe varfuri.
Cu drag,