Codrina Verdes

Alma, de ce sa nu ne intalnim si in Virtualia si pe malurile Dunarii?

Vali, acel liman numit Fericire, il putem atinge zilnic. Fericirea sta in noi. Se mai intampla sa incurcam uneori barcile si sa fim deturnati.

Adrian, daca o farama din zambetul tau e din vina mea sau a primaverii, pentru mine e prilej de bucurie.

Lory, multumesc pentru urari.

Silvia, poate reintalnirea e mai aproape decat credem noi.

Alex, am aflat ca apartinem aceleiasi zodii. La multi ani!

Thais, ma sufoca imensitatea primaverii si prefer s-o impart cu voi, prietenii de poezie.

Virgil, a inflorit si Dunarea, e primavara pretutindeni.

Dana, se pare ca ziua de doua aprilie, a fost sarbatoarea curcubeului.

Multumiri tuturor celor care mi-au adresat ganduri atat de calde. Sunteti minunati! Va imbratisez.

Maria, poate ca nu intamplator, prima mea poezie postata pe acest site, contine cateva dorinte. Fara sa-mi dau seama, am fost incet, incet, infasurata in cuvintele voastre. Acum ma simt incorsetata si chiar mai mult, dependenta de ele, depasind astfel stadiul de dorinta. Simtindu-ne intr-o perpetua infasurare de cuvinte, bobocii sufletului, pot lacrima fiori prin “fluier de iarba”. Nu ne-am adresat noi multe vorbe atunci la Iasi, dar cu siguranta am simtit mai mult. Multumesc, Maria!

Cuvintele sunt pasii mei de intoarcere. Cu ele batatoresc drumurile incepute sau neincepute. Mi-ai auzit motivele pasilor? Cu ele am desenat stangaci propriile-ti soapte.
Multumesc Luv!

Am descheiat nasturii valurilor, mi-au alunecat hainele gandurilor si pret de cateva umbre, am invatat impreuna tacerea. Lore, m-am pierdut in linistea impusa de tine.
Raspund cu acelasi drag.

Bogdan, habar nu aveam cat de pregnanta poate fi imaginea curcubeului proiectata de mine, sau poate lumina in care l-ati dispus voi…multumesc.

Mi-ai daruit un poem-curcubeu, in care ai prins cu maiestrie, titlurile textelor mele. Iti multumesc Ela, acum si peste codri de ani.

Si cum privea Genu atent pe fereastra sufletului meu, incercand sa ia parca temperatura lavei, n-a observat cine jinduieste la pijamaua lui. Sau poate calca “cam stramb” cu ochii, dupa acel “scorburos” de care tocmai scapasem…pura neintamplare.
Problema curcubeielor, sta cam asa:
Din cauza mea au pierit
Iar din a ta, s-au cam latit
Vina se-mparte pe din doua
Trebuie doar, sa ploua.

Munca ta, nu a fost tocmai usoara, chiar daca eu m-am veselit citind dedicatiile. Multumesc Genu!

Cat de minunat te simti facand piruete cu timpul, fie chiar si intre noduri si semene.
Carmen, multumesc!

M-ati rasfatat cu imagini-curcubeu si curcubeie-cuvinte. Masura cuvintelor mele de multumire e minora, dar credeti-ma, ca e cea mai frumoasa urare pe care am primit-o. Chiar daca nu ati simtit imbratisarea mea, asta nu inseamna ca nu v-am imbratisat.

Epigramistul nostru umbla haihui? Asta-i motivul pentru care imi flutura mie buzunarele sufletesti!
Cine stie, poate se afla deja in gara la Chisinau, dorind sa fie primul care sa-i spuna \"niciodata pe nume\" Silviei. Daca-i asa, ii acord circumstante atenuante.

Inedit!
O imparateasa la 19 ani, isi aniverseaza ziua de nastere virtual. Varsta e frumoasa, petrecerea asemenea, imparateasa minunata, darurile pe masura.

Sa-ti porti mereu sufletul curat, indiferent de gesturile sau vorbele care iti vor fi adresate.
La multi ani!

Felicitari pentru ca ai reusit sa-ti strangi colectia de poezii intr-un volum. Eu insa, am reusit sa acumulez multe regrete...
Regret ca nu voi participa la acest eveniment, dar, cu siguranta, voi intra in posesia volumului.
Regret si pentru surpriza pe care mi-ai promis-o cu ceva vreme in urma si care nu-mi va parveni.
Regret ca ratez o reintalnire cu tine si ceilalti poezisti.
Aceste regrete, ma determina sa nu-ti spun \"niciodata pe nume\".
Sa-ti fie sarbatoarea frumoasa! Voi fi cu sufletul acolo.

Dar ce-ar fi roua fara lumina? Rotundul timp...

Tacerea, linistea, calmul, sunt un indemn la meditatie in lumina Lunii, stare care sfarseste prin resemnare.
As fi vrut sa remarc cateva versuri dar inchei concluzionand simplu: muzical!

\"Un strop de cer să-l pun la temelii\"
Iata un vers memorabil si plin de sensuri!

Adrian, fara sa vreau am remarcat doua sonete cu numarul 267. Daca nu-i intentionat, ar fi bine sa modifici. Ma declar contabil fara studii in domeniu:)

Ca un copil neastamparat, te-ai murdarit de o intreaga primavara (polen, clei, portocaliu, soare). Imi place cum respira anotimpul prin ochii tai, cum ai incercat sa fii tu insati. O singura obiectie as avea. Versul acesta, \"N-ai decât să fumezi\", care reda o stare de nepasare, l-as construi altfel.

Am si uitat cat de bine-ti sade intre rime, cat de abil le \"daltuiesti\" in fiecare vers.
Se pare ca ai adunat mult dor...\"și macii sângerau de-atâta dor\".
Flori, culoare, o adevarata ikebana.

Cata bucurie sa stii ca se afla cineva in preajma ta: \"Coroana zveltă-i uneori prea mică/ Dar tot ascunde cuib firav de-azur.\"
Un alt sonet, al prolificului, al perpetuarii.
Te citesc Adrian, te citesc.

Imi place cum ai pictat freneticul anotimp pe trup, cu parfumul florilor. Am o singura obiectie: \"de când uitam-aș
/ de când era frig în ochiu-mi\". As construi altfel \"uitam-as\" si \"ochiu-mi\", dar tu hotarasti.

Bun venit!

Temelia primaverii fiind stabilita, nu-mi ramane decat sa ma intrec in primaveri. Am incercat timid, sa ma consider colega de poezie.ro, motiv pentru care iti multumesc.

De fiecare data cand lipsesc putin de pe poezie.ro, aflu din eseurile Mariei, cine mai \"imbatraneste\". E singura dovada ca ni se mai intampla si astfel de lucruri. In rest, suntem atemporali. Iti doresc sa ramai acelasi copil. La multi ani, armonie!

Maria, poate era un soi de dezamagire din parte-mi si asta datorita numarului scazut de vizualizari. Data viitoare astept explicatii la poem_frant@yahoo.com :)
Te imbratisez!

\"Unde să-ti las o felicitare? Unde să-ti mai spun cu inima căus de iubire: La multi ani? Unde, in care orizont, prag de infinit?\"....La multi ani, Geea,!

Maria, felicitari!

Uneori, trebuie sa ne facem timp chiar pentru a adresa o urare simpla dar in spatele careia se pot ascunde multe ganduri frumoase. La multi ani, Lavinia!

Maria, am speranta ca eseurile tale, sa starneasca curiozitatea autorilor recent inscrisi, pentru a descoperi si autori mai vechi.

Radmila - ninge, ninge, ninge cu sentimente, peste si dinspre umbra lunii. Fenomen ireversibil, doar reciproc:)

Adrian, eu am asociat bradul chiar cu omul, iar trasnetul din final cu o noua incercare. Chiar am avut impresia ca intentionat ai trecut, subtil, prin toate anotimpurile: \"vifornita\", \"muguri\", \"bruma\", \"trasnet\". Chiar daca ai de gand sa schimbi ceva, eu am copiat-o, sa ramana in forma asta.

Poezia ta e atat de profunda, incat mi-e greu sa articulez cateva cuvinte. Nu-mi ramane decat sa las un semn prin acest strigat: \"cer un cer\"!

\"Mai plec putin si esential
Cu cat se vlaguieste ziua.\"

Am observat astazi cu regret, cateva texte care au cam trecut neobservate printre care si acesta.