Poezie
Retrospecțiune
în timp ce treceam (cu) bacul pe Dunăre
1 min lectură·
Mediu
Coridorul răsuna aritmic despre pașii noștri
tăcea încurcat când ne sărutam ascultându-ne empatic emoțiile
profa de mate se auzea cum extrăgea radical din amintiri
iar noi continuam nestingheriți să ne facem temele
pentru ora de emoție de la care tocmai chiuleam
din lipsă de experiență
pe la câte-o sală se șoptea șase-șase
atunci ne solidarizam strâns cu degetul mic
la ora de istorie se făcea trafic cu războaie în creierul liceenilor
noi făceam revoluția culorilor în obraji
într-un colț obscur un păianjen trasa reticular o hartă
fără forme de relief textil
o colegă eminentă la filozofie ne anunța telepatic exmatricularea din gașca visătorilor
un elev scos la tablă primea formula gravitației la palmă
noi îngânam conștiincioși seva primului fior
o dată cu stridența din vocea scovardei profe
scheletul din laboratorul de anatomie pregătea tainic
diploma pentru cea mai sterila îmbrățișare de carte
noi fixam tensionați calciul pereților până la direcțiune
clopoțelul suna a tânguire
ultimele clipe de vibrație adolescentină
de fapt absolveam primul sărut plastic
deconectați de la fluxul orelor de morală
în cadrul coridorului cu cele mai notabile săruturi
023.563
0
Am zâmbit. \"Exmatricularea din gașca visătorilor\" presupune \"înmatricularea\" pe poezie.ro?
Mi-a plăcut ideea radicalului din amintiri. Dă cu virgulă? :)