Cuvintele-n-chegate se opresc în zidul timidității
se adună-n subconștient la limita moralității
suprimând dorințele îmbobocite în sterpe iluzii
împinge natura umană la perverse
De mie dor cum să te caut
de vreu cum să te găsesc
când tu ești în altă lume
și eu nu sunt nicăieri
poate ești în lumi pierdute
tare vreu ca să mă pierd
dar ramân în a mea lume
unde nu te
Liniștea cuprinde lumea cu-a ei brațe de neliniști
începutul de furtună naște teamă printre liniști
norii vor să se arunce peste dealul ars de soare
cu armata lor de stropuri ce vor câmpul să-l
Apa nu se mai dezghiață
singură în gerul alb
dacă soarele nu poate
să-și îndrepte chipul cald
să se uite peste iarnă
cu a lui privire albă
care poate apa rece
s-o preschimbe-n apă
Mă strigă ochii tăi de rouă
mă chiamă vocea ta in vis
aș vrea să mă împart în două
si să astept un vers nescris
Mă strigă timpul fară tine
mă chiamă clipa din trecut
nu pot trăi numai cu
