Poezie

Ploaie

1 min lectură·15 martie 2008

Mediu

Liniștea cuprinde lumea cu-a ei brațe de neliniști

începutul de furtună naște teamă printre liniști

norii vor să se arunce peste dealul ars de soare

cu armata lor de stropuri ce vor câmpul să-l omoare

iarba sare despicată din tăișul dur de ploaie

dezgolind pământul care adună munți de puhoaie

o lumină fară capăt rupe cerul in bucăți

aruncând ecouri care răsună de zeci de dăti

sa oprit pentru o clipă ploaia-și adună puterea

norii se adună-n cete săi îndeplinească vrerea

tunetele-n cep să bată ca un clopot învechit

în lumini de focuri arse bolțile au cotropit

cerul iar ca o cascadă varsă ape peste vale

înecând un pui de floare cu tulpina încă moale

totul e scăldat în spume parcă-i plaja unei mări

ce lovește fara milă malul in mii de cântări

florile înnoată-n ape cu petalele-n-doite

poate vor scăpa odată în finaluri fericite

când pământul se adapă sorbind tot fară opire

soarele timid apare dintre nori fară de știre

fugărind furtuna-n zare arde iar pe cerul vieții

ca o lumânare albă el a inspirat poeții

se aude cip-ciripuri din copacii mari și uzi

doine dulci de păsărele ai vrea veșnic să auzi

001.344

Cocerhan Ionut Florin. “Ploaie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cocerhan-ionut-florin/poezie/1773557/ploaie

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.