Claudiu Tosa

Lasa, ca agatai tu cu Uezen, ahahahaha, mor de ras.

Doresc sa evidentiez aceasta analiza despre mine (ma simt ca Arnold care a sfarsit prin a-si construi singur muzeu in Austria) pe care eu o asociez cu un demers de inalta factura morala venit din partea cuiva care cu siguranta are proprietatea propriilor cuvinte si se afla intr-o capacitate excelenta de exercitiu - in ciuda aparentelor. La data publicarii textului la care se face referire eram pe punctul de a termina liceul mi se pare iar in paralel, Dragos, mult mai mare ca mine, avea demult facultatea de litere absolvita. Tinand cont ca intre timp el a acumulat doua facultati absolvite, doua masterate si un doctorat in literatura si ca lucreaza si ca profesor, nu pot decat sa ma declar surprins de imensa atentie pe care textul unui putoi de liceu il primeste dupa atatia ani din partea unui adevarat monstru sacru al diplomelor, lucrarilor stiintifice si activitatii didactice.

Motiv pentru care ii multumesc lui Dragos nu pentru analiza cat mai degraba pentru oportunitatea oferita, respectiv de a-mi aduce aminte de lucrurile pe care le-am trait, experimentat si simtit in perioada aia, cand idealismul, naivitatea si cautarea unei identitati erau procese incipiente, purtandu-ma printr-o gramada de calatorii interne si externe. Referindu-ma strict la poezie.ro, am cunoscut niste oameni extraordinari care si-au pus o amprenta definitiva asupra mea prin scrisul si/sau atitudinea lor: Radu Tudor Ciornei, Cosmin Dodoc, Constantin Chirila, Zareh Ara, Andreea Draguleasa, Alina Manole, Florina Daniela Bordeianu, Matei Ghigiu, Adrian Firica sunt cativa din ei.

Referitor la calitatea postarilor mele, marturisesc ca o groaza de chestii le-am scris ca sa agat, nu pentru a publica.
Tocmai de aceea, a analiza textele publicate de mine pe considerente si sabloane utilizate la altii care au... "indraznit" sa se ia la tranta cu implinirea si celebritatea in literatura e inutila.
Pentru ca eu nu mi-am dorit niciodata sa ajungi in carti, ci in femei. Si din pacate sau din fericire, depinde din ce perspectiva privesti, nu m-am schimbat prea mult.

Desi eram initial tentat sa sterg o groaza de texte despre care imi spuneam ca nu ma mai reprezinta, cum ar fi de pilda cel mentionat in postarea de fata, am inteles ca de la prima gura de aer inspirata si pana la ultima expirata suntem reprezentati de tot ceea ce facem intr-o masura mai mica sau mai mare, asemenea unor lumini colorate si vii acumulate in caleidoscopul existentei noastre. Prin urmare am lasat totul acolo unde trebuie sa fie, asemenea unor referinte sau check pointuri, ca daca vreodata o sa uit ceva, sau o sa mi se para ca sunt altceva decat in realitate, sa am la ce sa ma uit si sa imi pot aduce aminte. Nu e vorba doar de texte scrise dar si de alte lucruri.

Inca o data multumesc!

Elena nu e la primul moment in care prietenii ei ii folosesc textele pentru rafuieli personale. Personal sunt sigur ca in spatele rugamintilor lor ca ea sa ramana se ascunde frica fata de disparitia carnatului din fasole. Pai sub care texte se vor mai duce ei, sub pretextul barbatiei, a onoarei si respectului fata de sexul opus, trasaturi de caracter pe care ei sustin ca le apara, sa deverseze oceane nesfarsite de mizerie si de frustrari?

Un interes similar sau un bias daca vrei e si pe ruta Caragea - Visan. Nu pot exista unul fara celalalt. Caragea are nevoie de cineva care sa il laude nonstop si sa il insoteasca atat in cer cat si in infern, iar Visan are nevoie sa simta ca el e inca acel critic de altadata care poate face si desface, urca sau cobora, elucida sau blura calitatile literare ale unui om.

E o simpla nevoie de confirmare si validare.

Singuratatea e intr-adevar crunta cateodata pentru unii si te poate impinge sa faci si sa accepti orice.

Preferi atat de mult cartile incat de doua luni o faci pe circarul pe un site virtual fara de care se pare ca ai spasme si cosmaruri noaptea.
Crapa pulsul in tine cand te contrazice cineva iar atunci cand esti pus la punct ameninti ca iti strangi jucariile si pleci, apoi a doua zi o iei de la capat. In paralel tii in lesa un individ care te urmareste peste tot si te lauda, si esti atat de prins de tine insuti incat nu vezi golul imens din jurul tau, care te separa de lume si pe care nimeni nu e interesat in realitate sa-l traverseze.
Finalmente, in melanjul obscuritatii care iti margineste limitele intelegerii unor concepte de baza precum dialog si polemica ti-ai creat un edificiu in cinstea propriei personalitati la care te inchini singur, in jurul caruia ai asezat o sumedenie de oglinzi care sa creeze iluzia optica potrivit careia o data cu tine mai sunt si altii care fac matanii.

Este corect ceea ce afirmi, stiu atat textul cat si dialogul, pentru ca fix la ele ma gandeam cand ti-am scris comentariul de mai sus. Dar mintile sunt si ele la fel ca florile, in absenta unor raze de lumina raman inchise si isi respira propriul aer marginit si inchis. Iti doresc toate cele bune si la cat mai multe asemenea texte.

Cand ma gandesc ca acum doua saptamani va laudati ca l-ati sunat pe Radu si i-ati scris pe WhatsApp ca sunteti voi atacati pe site si ca va e lezata... demnitatea.

Minciuna si impostura vi se potrivesc de minune.

Nimic nu e intamplator iar lucrurile rareori sunt ceea ce par a fi.
Exista un timp care trece, in mijlocul caruia stam noi cu barbia proptita in podul palmei asemenea unei siluete suita pe o placa de surf care se lasa purtata de impresii si ganduri, intrebandu-ne daca timpul trece uniform, liniar, in sepia, sau daca nu e mai degraba definit de circularitate, complexitate de nuante si repetitie reframeuita. In peisajul asta, citindu-ti textele am avut o revelatie pe care o tac desi imi vine sa fac contrariul. Insa o pretuiesc atat de mult incat aleg sa ma bucur pentru ca acum stiu ca m-am intors in trecut si stiu si exact unde: la inceputuri. E inconfundabil. Si nici nu ar putea fi altfel.

P.S: Finalul e grozav, sa nu mai vorbesc despre felul in care reusesti sa creezi tot crescendoul textului.

https://lumiere-a.akamaihd.net/v1/images/Jabba-The-Hutt_b5a08a70.jpeg

va propun introspectia in timpul vizualizarii acestui videoclip care sunt sigur ca se va ridica exact la nivelul intelepciunii si cunoasterii voastre:

https://www.youtube.com/watch?v=kt_VhjklL9M&t=37s

Esti intr-un delir continuu, abject si rusinos si bagatelizezi statutul de membru al siteului. Eu am intrat vorbind despre un text iar tu vii sa ma ameninti cu sotul autoareai. Iti dai seama ca esti scapat de sub control.

Du-te la popa sa iti citeasca molitfele.

Asta cu criticii care m-ar prinde pe mine publicat suna de zici ca daca ar da de mine prietenii tai prin zona autogarii m-ar lega de sinele de tren inainte sa vina trenul Bucuresti-Constanta.

Ionut, esti sigur, extrem extrem de sigur, ca nu am publicat, ca nu sunt pe hartie?
Ma cunosti, stii cine sunt? Poti garanta ca sunt exact cine pretind ca sunt si unde pretind ca ma aflu, plus restul, ca sa nu le mai enumar?
:)

Esti incredibil de naiv.

Amice, intr-o lume de complexati care ar face orice pentru likeuri, vizualizari, celebritate si statut, care se vizeaza importanti, amintiti si omniprezenti, predispusi la a ridica la statut de geniu si revolutie orice bagatela sau chestie redundanta, angajati constant in fabricarea unui mit fals al propriei personalitati, a fi anonim este o virtute, in vreme ce nevoia de autovalidare, recunoastere sociala si succes a primilor e mai degraba trasatura psihopatologica conditionata social si cognitiv, cu profunde accente inradacinate in megalomanie si egocentrism. Mai pe intelesul tau, ca stiu ca rar ai dictionarul la tine iar atunci cand se intampla il tii deseori invers in mana, a fi anonim inseamna sa fii liber.

Ca tot veni vorba, las pentru orice curios o afirmație de a ta din subsolul textului xenofob cu privire la romani de aici: https://www.poezie.ro/index.php/poetry/14172707/Mai_pune-te,_rom%C3%A2ne,_cu_burta_%C8%99i_pe_carte!

După ce m-am întors în România, am ținut să le împărtășesc românilor că putem contribui la schimbarea imaginii noastre peste hotare, dacă lucrăm un pic la mentalitate și dacă punem accent pe educație și pe cultură.

Te si vad pe aeroport, la fel ca pe Bill Clinton dupa revolutie, vorbindu-le tuturor romanilor de la microfon despre calea cea dreapta. Ionut Caragea le-a vorbit romanilor despre cum sa se salveze. Ma intreb cum de nu te-am vazut la bbc, cum de nu ti s-a decernat un premiu Nobel macar? Daca ai reusit sa le vorbesti romanilor cu siguranta e doar o chestiune de timp pana cand vei vorbi intregii planete. Chiar intregului univers.

Corectie: Versurile lui Nicolae Guta sunt /stau si ma intreb daca TI-E bine/ - am facut o greseala.

Dragos: interpretarea cu sotul Elenei e complet absurda. Povestioara cu felul in care mi s-ar tine mie piept este la fel. In privinta expresiei /manelizare/, a hotarat cumva Sinodul de la Niceea felul in care trebuie sa criticam un text si blestemele care se pot abate asupra noastra daca nu o facem asa cum doresc unii, sau apare in Declaratia Universala a Drepturilor Omului, sau e vreo intelegere secreta care dateaza de secole, semnata cu sange de toti stramosii nostri, despre ce cuvinte sa nu folosim? Cat priveste flerul de critic literar, nici macar nu intru in subiectul asta cu cineva care tranzactioneaza favorurile literare vadit, in vazul lumii.

Daca ma uit pe comentariile si textele tale si ale lui Dragos voi nu va puteti abtine sa nu generati in mod recurent circ sau scandal - impreuna, in tandem, pe sistem siamez. In ceea ce te priveste pe tine, tu mai generezi aditional si telenovele cu pseudoamenintari si autovictimizari in care ne spui ca te retragi de pe site si alte asemenea aberatii. Pana acum 2 saptamani aveai numele schimbat in /Retras Definitiv/.
Si in ultimele 2 luni te-ai tot retras de vreo 6 ori, potrivit spuselor tale si scenelor de melodrama pe care le-ai pus aici in joc.

Stim, ne-ai mai spus de 100 de ori ca poezie.ro nu inseamna nimic in si pentru lumea literara, dupa parerea ta. Atunci, ce te mai tine aici, Ionut? Dorinta de a ne salva? Nu o face, iti cadem in genunchi si te rugam fierbinte, lasa-ne sa pierim in focurile anonimitatii acestui loc in care melanjul dintre atmosfera intimida si totusi publica reuseste sa contrabalanseze lipsa autoritatii acestui loc in domeniul literar. Cine ma obliga pe mine sa scriu si in alta parte, sa exist si prin alte parti? De ce ii asimilezi pe altii propriilor ambitii? Ma vezi pe mine facand ce faci tu, respectiv, cautand sa obtin diplome, mentiuni, sa ma trag in poze pe la mormantintele altor poeti sau prin carciumile unde au baut, cu scopul de a demonstra ca sunt cineva? Du-te tu si publica peste tot, Ionut, fa-o tu si pentru noi. Noi nu vrem sa fim in alte parti, sau o parte din noi nu au chef. A cui e vina ca tu ai o acuta nevoie de recunoastere si validare in locul asta amarat si anonim, asa cum il numesti tu? Chiar tu ne amenintati acum 2 luni ca te intorci la publicatul in reviste, ca revii pe hartie si alte asemenea chestii. Pai du-te, cine nu te lasa? Zburda pe hartie. Si daca e amarat si anonim si neimportant, ce cauti aici, Ionut?

Impostura e peste tot. Dar mai ales subiectivitate. De ultima suferim cu totii, e imposibil sa nu fii. Unii din noi mai des, altii mai rar si tot asa. Problema este cand pe fata incepi sa tranzactionezi favoruri literare si ai pretentia sa mai fii vazut ca om cinstit. Asta e tot si ma opresc aici.

pare o forma incognito a celebrelor versuri /Stau si ma intreb daca esti bine, atunci cand nu esti langa mine/ de Nicolae Guta.

Ai astazi in program tendinte de jocuri psihologice - la care esuezi din pacate lamentabil. Ai incercat gradinaritul? Pune mana pe topor, tarnacop si sapa si incearca sa scoti din pamant, intreaga, radacina unui salcam de 20 de ani. S-ar putea ca experienta sa scoata ceva mai bun din tine decat nevoia de a-ti etala complexele de superioritate izvorate din dorinta de a te recunoaste si pe tine cineva. Vezi ca asa cum te-au facut unii liderul generatiei 2000, critici din aia de ai tai, sigur poti gasi si pe altii care sa spuna ca tu esti Lordul Sith. Poate o pui si de un Oscar, cine stie? Il poti comanda de pe alibaba, in ziua de astazi fabrici orice. Chiar si reputatii. Ca ele nu prea rezista asta e partea a doua.

este ca Dragos vorbeste de impostori si falsi critici cand el insusi se afla in momentul de fata pe site intr-o situatie de incompatibilitate, sora geamana cu impostura morala: e criticul de suflet a lui Ionut Caragea (acum 10+ ani l-a recenzat cu surle si trambite), ulterior (acum o luna) i-a desfiintat si i-a facut varza toate textele declarand ca e un antitalent grafoman fara viitor ca la o saptamana dupa toate astea, dupa cum el insusi a recunoscut, sa vorbeasca cu Ionut Caragea la telefon, sa se reimprieteneasca si sa inceapa sa il comenteze de parca ar fi reincarnarea lui Eminescu.

Asa ca postarea asta e intr-adevar penibila. Viziunea asupra moralitatii din gura si ochii cuiva care a facut-o pres de sters bocancii plini de noroi ai duplicitatii nu inseamna nimic.

un text cursiv, de idee, plin de imagini reusite. Am simtit undeva la antepenultima strofa ca este putin lungit, vis-a-vis de gusturile mele bineinteles, motiv pentru care spun ca poate la un moment dat te vei gandi sa mai reduci anumite lucruri. Cert este ca ai un discurs extrem de matur, vizionar si ca reusesti sa creezi o atmosfera etansa in care eu, ca cititor, am ramas prins pana la final din curiozitatea de a afla pana unde poti merge. Ce as mai modifica sau reformula ar fi /incalzindu-se de la soare/ (pare cumva prea explicativ).

In rest, ca o concluzie, tonul proverbial te prinde foarte bine dar, dupa cum spuneam, as reduce un pic din dimensiunea textului pentru a elimina posibilul sentiment ca te repeti (nu in idei, ci in forma exprimarii). Cu atat mai mult cu cat ai 11 repetitii ale cuvantului mai.

E un text bine inchegat, consistent, care reuseste sa creeze o atmosfera subliminala si intima fara a se pierde in descrieri metaforice inutile si sensibilisme desantate. La prima vedere pare un text de idee, cu toate astea, e scris mai degraba intr-un stil postmodernist, foarte usor intertextual. La fel ca un alt text de-al tau, imi aminteste de felul in care se scria mai demult pe poezie.ro, cand oamenii evitau sa repeta ce au spus altii iar autenticitatea era ceea ce prima, macar ca intentie daca nu ca rezultat complet.

Cat despre comentariul lui Caragea, cel care o data la 2-3 saptamani isi sterge textele de pe site, ne jura la toti ca pleaca pentru totdeauna de aici si restul (individul are o nevoie atat de mare de validare incat va fi ultimul membru care o sa dispara de aici indiferent cine va sterge cu el pe jos, pentru ca nu intelege nici ce e demnitatea si nici nu are simtul penibilului): el se chinuie de peste 20 de ani sa scrie poezie fara sa fie bagat in seama de nimeni. Si-a creat o pagina de wikipedia bazata pe niste grosolanii scrise de unii despre el combinate cu poze din timpul liber, se trage in fotografii prin diferite locuri unde ba au murit ba au baut nu stiu ce poeti, uploadeaza peste tot copii dupa mentiunile si premiile pe care le-a primit de la altii care scriu la fel de bine ca el sau critica la fel de inconsistent si subiectiv ca Dragos Visan (criticul lui de suflet care il urmareste pe aici pe site peste tot ca sa il laude), si cate si mai cate. El a incercat de mai multe ori pe poezie.ro sa se /impuna/, dar a avut nevoie sa treaca mai bine de 20 de ani si sa dispara 90% din membri siteului ca sa poata sa vina cu o trupa de laudatori oficiali (Dragos Visan, Elena Papadopol, mai nou Teodor Dume despre care se lauda ca l-a facut poet) si sa o faca pe cel mai tare din parcare. Doar ca na, parcarea e oricum goala :)