claudiu banu

In primul rand iti spun \"Bun venit\" pe site. Am intrat intamplator, numele tau mi-a amintit de cineva. Trebuie sa recunosc sunt destul de dezamagit de ceea ce am gasit dar e departe de mine gandul de a iti taia aripile. Imi permit cateva sfaturi, nu trebuie sa le urmezi, poate ca ele iti vor face bine mult mai tarziu, poate niciodata. Tematica abordat in poemul de mai sus este una usor filosofica. Un critic literar argumenta undeva ca cel mai bun poet care scrie filosofie este mai slab decat cel mai slab filosof care scrie filosofie. Caracterul tezist al poeziei tale este si el usor desuet. O poezie cu talc in zilele noastre trebuie sa aiba mult mai multe sensuri si o mai mare adancime. Cred ca nu ar strica daca ai lucra mult mai mult poeziile, daca le-ai citi cu voce tare, sa vezi unde nu curg, unde nu suna melodic si tot asa. Pentru mine un exercitiu bun este cititul. Poate fi si pentru tine. Si apoi exprimare unei idei in cat mai multe variante. (de exemplu \"se scurg minutele ca anii\", incerca cel putin 5 modalitati de a exprima acest lucru fara sa folosesti aceleasi sunstantive, aceleasi verbe). In rest imi doresc din tot sufletul sa nu te fi suparat cu pararea mea, sa alegi din ea si ideea ca incerc sa te ajut sa cresti din punct de vedere poetic atat pentru tine cat si pentru noi, cei care te vor citi de acum inainte.

Pe mine da. Astazi te-am parcurs de la inceput. Mi-am amintit ca pe unele dintre poezii le citisem, aveam chiar si numele tau trecut in agenda, sub autorii pe care imi propun sa ii urmaresc. Sunt incantat de ce am gasit, incantat. Placerea lecturii (chiar si acolo unde re-citeam), te asigur ca a fost de partea mea. Nu arunc vorbe de lauda nemeritate. Astazi m-am bucurat de tine. Maine poate iti voi spune si ce anume mi-a lipsit in unele poezii.
Cu simpatie,

Piedra un raspuns. Eu vorbeam foarte serios cu autorul. Cat despre tine, daca nu ai avut rabdare sa faci exercitiul citirii textului de mai sus fara semnele de intrebare, uite mi-am sacrificat eu 15 secunde si il postez aici asa cum il vedeam mai sus. Bullet in the head.Asadar aceast text nu imi apartine, este doar o maniera de interpretare personala:

Astăzi e la fel ca ieri. Îmi lipsești.
Sunt o gâză frântă. Făcută ferfeniță de oboseală. Și m-aș putea vindeca. Cu tine... Dansând, alergând, iubind, plutind, uitând că afară a fost și iarnă, imaginând castele pe un țărm al dragostei noastre, visând un petec de cer, al nostru, numai al nostru, îndrăgostindu-ne iar, și iar și iar...
Mă pierd printre troienele dragostei noastre nebune, nebune, nebune...
Memoria îmi refuză trecutul. Până la un punct. Un punct de la care ai început tu. Înainte de tine nu a mai fost nimic, nimeni, niciodată.
Fără tine mi-e frig. Urlă toată ființa mea după tine.
Mi-e somn. Mi-e foame. Te-aș mușca. Până la os te-aș mușca. Ca dintr-un măr până la sâmburi. Risc să adorm cu creierii în palme, așezați frumos pe masă, lângă gândurile tale...
Noapte bună dragul meu drag.

O.K.In primul rand sa stii ca nu am nimic cu tine. Ci cu acest text. Debuteaza gresit din punctul meu de vedere. \"Intr-o gara de tren \"(!). Daca e gluma nu e reusita daca nu e gluma e redundanta, moloz. De asemenea plasand actiunea intr-un anume tren (trans-siberianul), limitezi universalitatea mesajului il dirijezi catre receptorul care fie a visat, fie (mai rar) chiar a calatorit cu trenul respectiv. Cred ca puteai renunta la cumintenia scolareasca a majusculei asezate la inceputul fiecarui vers. Mai ales cand scrii un nume cu litere mici. Si cred ca puteai sa exploatezi putin mai mult ideea. Care este o.k. Este ceea ce ramane. Dupa. Asta e o parere de cititor neavizat.

Acest text, incadrat la personale, ar putea capata o oarecare valoare literara daca ai renunta la toate intrebarile de acolo si ai pastra ce ramane. Este doar o parere. Shoot me.

Cand ai sa fii apa, ceilalti vor renunta la vin, ametiti de taria ta.

Thais poezia imi pare destul de reusita chiar daca eu vedeam finalul altfel. Ma deranjeaza in special versul \"Cerul te-a iubit prea tare\" in contrast cu urmarea. Probabil eu as fi spus in loc de \"prea\" , atat de sau as fi spus chiar \"Cerul nu te-a iubit\"..Sunt multe variante care ar avantaja mai mult poezia. Din punctul meu de vedere.

Hyp1 am trecut si eu printre comentarii destul de fugitiv. Al tau este cel mai aprins si avand in vedere ca marea lui majoritate este off-topic cred ca ar fi fost mai indicat sa il transformi intr-un articol de polemica.

Cu respect,

Maria, ma coplesesti. Toti sunteti minunati!
Sunt norocos sa va simt alaturi. Va multumesc tuturor. Va iubesc!

Debutul poeziei mi se pare nereusit, diluat, dar recuperezi pe parcurs. Bine ai revenit. Te asteptam.
C.

Eram la distanta de un punct fata de tot.
Cu ochii pe tine.
C.

Un roman bun, nou, semnalat ca atare si in presa literara romaneasca. Incantat sa il regasesc aici. Deja am parcurs cateva pagini din el, iar pe restul l-am printat pentru mai tarziu. Imi permit sa il semnalez si celorlati.
Chiar vorbeam luna trecuta cu Brigaela despre acest roman, si despre faptul ca imi doream destul de mult sa il citesc, cronicile incitandu-ma in acest sens. (!)
Salut autorul, si ii urez \"Bun venit\" pe site!

Frumos, foarte frumos, si fara îndoiala ca as fi acordat si eu o stea aici, daca nu ma impiedicam de relativa redundanta aparuta in versul doi. Pentru ca lacrimând lacrimi…suna asa..pleonastic. Dar fecioarele trebaluind prin inima..Thais..cu finalul acesta m-ai determinat sa merg sa te citesc din urma pentru ca pana acum nu imi amintesc sa fi citit ceva din tine...

De departe, cea mai buna poezie pe care am citit-o astazi. Poate o sa par subiectiv, va aasigur ca aveti dreptate, dar instelez.
Motive: Trecerea din planul real in cel imediat urmator, ca o trezire la irealitate, (imediat dupa acel \"ne recunosteam\"..) apoi setea, foamea, cautarea, asteptarea, lupta- respirand prin toti porii cuvintelor, si finalul tot ca o trezire dar mult mai brusca, de parca cineava a aprins lumina ... Asta ca idee, si apoi, pentru pertinenta imaginilor fantastice, si pentru viabilitatea lor. Poezia este plina de personaje vii...Mai mult, constructiile superbe pe care ma hazardez sa le numesc \"a la Mat\" cum ar fi :
\"infirmitatea umbrelor\", \"geograf al sentimentelor\", \"somnul ierbii\", si tot asa.... Excelent!

Ei da ..aici sunt pe aceiasi lungime de unda cu tine. Titlul este mai mult decat inspirat, iar realizarea este excelenta.. Aprind o steluta fiindca aceasta mica bijuterie a trecut neobservata prin sita site-ului, dar nu ma abtin sa nu-zic despre acest micropoem ca ar fi putut fi un final genial intr-o poezie mai mare..

Privesc de regula marmura ca pe un obiect rece. Iar daca e fierbinte este fiindca a incalzit-o ceva exterior ei. Aici imi pare putin fortat, ma impiedica in alunecarea mea alaturi de tine..

Zambetul meu e si mai larg in momentul asta.
Sunt mai mult decat flatat de spatiul pe care il ocup (si)in aceasta cronica. Astept si eu continuarea...O vei posta aici?

Uite locul in care nu am sarutat-o nici prima data, nici a doua, nici macar ultima oara. Uite, batranii din parc mai vorbesc inca despre o poveste de iubire neintamplata. Uite urmele noastre se sterg pana nu mai sunt vizibile...

Intr-adevar Virgil, Mare E Gradina Domnului...:)
C.

iesise din mare, dupa futuna,
noi mergeam peste ceafa ei si cautam o intrare,
apoi totul a devenit mai limpede
un ochi deschis ne mai fixa nelinistea..
iesise din mare dupa furtuna, si noi ii rasuceam nisipul in rana...
C.

Astazi am semnat contractul de angajare pe o perioada nedeterminata la compania in care lucrez deja de ceva vreme. Asta implica multe avantaje si bucurii. Ma crezi Matei ca bucuria aceasta personala este minima, in comparatie cu bucuria de a te citi pe site?