Poezie
Atâtea
1 min lectură·
Mediu
Atâta lumina răzbate din tine până aici,
Căci ochii mei nu pot să privească drept
Și uită că sunt o îngrămădire de magie
Vrăjiți de lumea din adâncul tău.
Atâta căldură răzbate din tine până aici,
Căci pielea mea se înfioară ca un sloi
De atingerea fierbinte a lumii tale
Apăsând fermecător de dulce asupra mea.
Atât senin răzbate din tine până aici,
Căci fruntea mea se reazămă de bolta
Celestă, împurpurată de stele-făclii
Arzând purificator peste fiecare celulă.
Atâta iubire răzbate din tine până aici,
Căci inima mea nu mai poate simți
Altceva, altcineva decât pe tine
Lucind a scânteieri de Cupid.
Atâtea răzbat spre mine,
Căci nu mai știu dacă trăiesc sau visez.
De aceea lasă-mă să-mi trăiesc visul,
Visul de tine, visul de noi.
001.988
0