Dacă nu ar fi atât de îngrozitor acum aș fi luat aparatul să fac o poză. Stau și mă uit la el. Ar trebui doar să cobor până jos… dar nu vreau să păstrez această imagine. E teribilă cu toate că
Atelierul Civic Ariegarda organizează, în colaborare cu studenții Secției de Cultură și management de la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie a Universității de Vest din Timișoara, manifestarea
Rădăcini imaginare
mă țintuiesc pe loc.
Lacrimi, mult prea reale
mă ard,
mă ard ca un foc.
Și la picioarele mele
sunt împrăștiate flori.
Închid pleoapele grele.
Mă ard,
mă ard mii de
Stiu ca sunt diverse feluri de interpretare a corectitudinii si consider ca trebuie sa recunosti existenta unor multiple cai asa zise corecte de a trai.
Probabil ca ai putea face confuzia corect -
Cine spunea că o viață fără dragoste este ca un an fără primăvară? Nu mai țin minte... Astenie de primăvară, când inima obosește de la zbuciumul năvalnic ce a cuprins-o când s-a reîmprospăt și ea
Recunosc ca am avut momente cand tot ce doream era sa fiu lasata un pic in pace, momente cand doream sa fiu singura. Trebuie sa fiu undeva ascunsa de restul lumii ca sa pot sa ma gandesc la tine.
Încă îți pot auzi glasul,
încă îmi amintesc,
îți rememorez surâsul...
căci toate încă îmi lipsesc.
Tăcere, un gol lăuntric,
întuneric de lumină
și nu a mai rămas nimic
poate un sentiment de
Viața ne ucide, timpul ne claustrează, oamenii…oamenii ne distrug.
Fiecare lucru era, de fapt, o amintire despre o clipă demult trecută. Rătăcind prin labirintul de amintiri mă sufoc în aerul
Libera me, Domine, de morte aeterna
in die illa tremenda
quando coeli movendi sunt et terra,
dum veneris judicare saeculum per ignem.
Tremens factus sum ego et timeo,
dum discussion venerit
un vis uitat, născut înăuntrul nostru...s-a întors să ne bântuie până la limita nebuniei isterice și necontrolate
Visul din camera neagră
Am locuit un timp cu un prieten de al meu. Ne-am și
Iubitule, în seara asta nu-mi da flori,
nu vreau roze, crini și nici lalele,
ia-mă-n brațe, dă-mi fiori,
și nu îmi mai vorbi de stele.
Nu vreau niciuna și nici luna.
Azi n-am tocurile
Era doar o altă zi, o zi cu zăpadă.
Foarte acoperiți în fața frigului ce se lăsase
oamenii mergeau parcă mai grăbiți pe stradă
dar i-am privit și aveau chipurile nespus de frumoase,
îmbujorate
CM