Poezie

Baladă despre zăpadă

1 min lectură·11 aprilie 2005

Mediu

Era doar o altă zi, o zi cu zăpadă.

Foarte acoperiți în fața frigului ce se lăsase

oamenii mergeau parcă mai grăbiți pe stradă

dar i-am privit și aveau chipurile nespus de frumoase,

îmbujorate de-ale vântului adieri înghețate

sau poate, de gânduri păcătoase

ce iscodeau de sub paltoane încheiate

și fulare cât mai groase.

Iar seara pașii pe zăpadă mai dispar.

Fulgi mari ascund secretul urmei ce era

și oamenii trec parcă tot mai rar,

așa că a dispărut până și ultima.

Prin clepsidra timpului se scurge nea.

Secunda înghețată se depune albind noaptea

căreia doar bezna neagră până ieri i-aparținea

și atâta alb, tot până ieri, nu cunoștea.

. . .

Era o noapte, frig și gheață. Alb infinit.

Zăpada grea pe crengi fragile apsând

părea un semn că au îmbătrânit

și le-nchina pân’ la pământ

în fața albului sfârșit.

În dimineața care vine și care se anunță vag

prin dunga de lumină pe bolta dinspre zi,

se va zări într-un colț, la început beteag,

(semn că natura nu poate muri)

un singur ghiocel pribeag.

002.988

Claudia Dana Marcu. “Baladă despre zăpadă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/claudia-dana-marcu/poezie/115552/balada-despre-zapada

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.