...am avut de gând
să-mi trăiesc singurătatea,
să devin o frunză
purtată de vânt
pe cărări uitate de lume.
Vroiam să rămân cu mine
să-mi ascund gândurile
dincolo de tăcere,
să-mi închid
M-am săturat
de politețuri ieftine,
de vorbe dulci
cu miros de otravă,
nu vreau și nu pot
să mai accept iluzia
unui vis murdar;
și ne prefacem
că ne pasa de noi
dar ne pierdem
în minciună
Mi-e dor
de satul dintre munți,
de casa cu pridvor,
de bucurii trăite,
de vise ce nu mor .
Mi-e dor
de o măicuță
cu tâmpla vremii albită
de griji și de povara
vieții d-odinioară.
Mi-e
Liniște:
timpul tău a murit in mine.
Cuvintele s-au golit de sens,
nu-mi mai vorbesc.
Noaptea e alba,
precum o mireasă nenuntită...
Ne despart veșnicii
și ne
Dacă aș fi
un strop de rouă
ți-aș uda talpa piciorului strigând:
- Strivește-mă!
Dacă aș fi
un fulg de nea
m-aș lăsa pe buzele tale șoptind:
- Topește-mă!
Dacă aș fi
o picătură de
Târziu,
în noapte
stau pe colțul meu de vis
și-mi deapăn firul amintirilor:
sărut talpa fiecăreia,
lăcrimez în fața umbrei tale
și încerc să-mi ascund durerea din suflet
chemîndu-te pe colțul
Din ce nebănuit de gând
ai venit
să-mi îmbrățișezi nopțile?
Te-ai furișat în suflet,
mi te-ai ascuns în trup;
ai trezit in mine
primăvara simțurilor,
atingerea ta
a dezghețat
cetatea
De-ai vrea
să-mi fii păcatul
pentru care:
mă resping
să te pot accepta,
mă ucid
să te pot trăi,
mă pierd
să te pot regăsi,
mă întristez
să te pot bucura,
mă uit
să te pot aminti,
mă
...te-am conceput
din dorința de necunoscut
intr-un moment de slăbiciune.
De atunci
te hrănești din pântecul meu
cu cele mai intunecate fantasme
iar eu refuz să te nasc
din teama de a nu te
...se dezleagă nebunia
când ești prin preajmă,
se opresc gândurile
cănd trebuie să te gândesc,
se încurcă senzațiile
când trebuie să te simt
și nu mai sunt eu
ci o alta,
pe care-am
1.
De la o vreme
am simțit că nu vom fi
și totuși
am visat cu noi:
eram îmbrățișați
in locul unde ne-am dat întîlnire
dar n-am ajuns niciodată...
2.
Cum îți petreci
...de la o vreme
simt că în adâncul ființei mele
dorm toate neliniștile tale,
durerile și bucuriile tale,
trupul meu e cuibul nebuniei
din care ne-am întrupat:
un singur suflet!
M-am trezit
cu tine de mână,
cu tine de gând
ca și cum nimic
nu ne-ar putea lua
bucuria de-a iubi.
Tu și eu
într-un anotimp
ce-a născut îmbrățișarea
din taina visului,
rămâi și strânge-mă
...cu tâmpla în palmă
îmi sprijin nedumerirea:
Cine ești?
***
Cine ești? tăcerea asta mută
care-mi amenință de la o vreme
singurătatea oarbă!
***
Cred că
Stau îngerii pierduți
prin parcuri de rugină,
cu aripi poleite
de brumă și de ceață,
li s-a răcit surâsul
sub ploile de toamnă,
din ochi le cresc aievea
flori de gheață
la început de iarnă...
Gând singur
toamna la picioare îți cade
cu frunze ce plâng
uitate pe alei,
e vremea când
se pierd în tăcere
tomnatice șoapte,
s-ascund prin odăi
duminici furate...
Toamnă,
mîngîie-mi
două vise
... și cântecele
și furișările tîrzii,
sărutul tău
și vorbele noastre
toate au adormit
într-un somn
fără vise.
Zîmbetul tău
și bucuriile mele
s-au ascuns amenințate de
de zorii
E frig
la tine în priviri,
de la o vreme
toamna a pus stăpânire
pe intinderea firii;
nemaiștiind
dacă exiști sau nu,
mă lupt
cu viscolul
din gânduri
ce mă ține prizonieră
intr-o
Sunt
precum o corabie eșuată
in largul gândului tău
și parcă mi-am pierdut busola
dar n-am să-mi pierd speranța:
poate
voi ancora intr-o zi
la țărmul sufletului tău.
CA