Poezie
Fără titlu
1 min lectură·
Mediu
... mă pândești,
mă urmărești.
te simt,ești aproape,
îți simt răsuflarea ironică în ceafă...
Lasă-mă,
mai lasă-mă un timp!
Ești încăpățânată să stii!
Te ocolesc
și totuși te simt;
Mi-ai pătruns în suflet
și-n gând...
Mă îngrozești!
Dar n-ai să-mi atingi ratiunea,
Hrănește-te cu sentimente
oricum sunt goale!
Ce vrei de la mine?
Cine ești tu - NEBUNIA?
Ești ultimul meu refugiu?
Refulare,
Evadere,
Nebunie...
****
E iar dimineață:
noaptea asta
n-a vrut să închidă
pleoapa sufletului...
- O fi fost lună plină?!
Nu:sufletu-i gol...
****
Să auzi fraze goale
care promit fericire
și aduc tristețe,
într-o suferință nouă
și totuși învechită;
Să citești rânduri albe
pe care nu le-ai scris încă
într-un poem fără sfârșit,
e un strigăt trist
al unui suflet rătăcit,
un vis fugar...
Să speri,
uneori e ca și cum ai respira,
ai învăța să trăiesti,
să iubești,
să mori...
012738
0
totusi ceva se ascunde pe aici.
Poate voi descoperi in textele ce vor urma mai multa..
\"Refulare,
Evadere,
Nebunie...\"