Poezii

Gând singur toamna la picioare îți cade cu frunze ce plâng uitate pe alei, e vremea când se pierd în tăcere tomnatice șoapte, s-ascund prin odăi duminici furate... Toamnă, mîngîie-mi

CAClaudia Anetta

0

6

M-am trezit cu tine de mână, cu tine de gând ca și cum nimic nu ne-ar putea lua bucuria de-a iubi. Tu și eu într-un anotimp ce-a născut îmbrățișarea din taina visului, rămâi și strânge-mă

CAClaudia Anetta

0

0

Stau îngerii pierduți prin parcuri de rugină, cu aripi poleite de brumă și de ceață, li s-a răcit surâsul sub ploile de toamnă, din ochi le cresc aievea flori de gheață la început de iarnă...

CAClaudia Anetta

0

1

Dar... vă dăruiesc și ultima picătură de sânge ce s-ar prelinge din rana sufletului meu dacă dincolo de viață v-aș putea numi: prieteni!

CAClaudia Anetta

0

0

Singură: pe mușuroiul meu de gânduri incerc să evadez din labirintul cu amintiri dar mă lovesc de imagini obsedante, în ureche îmi sună aceiași voce: Cine sunt? Unde mă aflu?... tăcere! sunt

CAClaudia Anetta

0

0

Dacă aș fi un strop de rouă ți-aș uda talpa piciorului strigând: - Strivește-mă! Dacă aș fi un fulg de nea m-aș lăsa pe buzele tale șoptind: - Topește-mă! Dacă aș fi o picătură de

CAClaudia Anetta

0

0

E frig la tine în priviri, de la o vreme toamna a pus stăpânire pe intinderea firii; nemaiștiind dacă exiști sau nu, mă lupt cu viscolul din gânduri ce mă ține prizonieră intr-o

CAClaudia Anetta

0

0

Mi-e dor de satul dintre munți, de casa cu pridvor, de bucurii trăite, de vise ce nu mor . Mi-e dor de o măicuță cu tâmpla vremii albită de griji și de povara vieții d-odinioară. Mi-e

CAClaudia Anetta

0

0

Sunt... o pasăre cu aripa sufletului frîntă, dar nu voi fi niciodată o pasăre lovită-n zbor!

CAClaudia Anetta

0

0

...de la o vreme simt că în adâncul ființei mele dorm toate neliniștile tale, durerile și bucuriile tale, trupul meu e cuibul nebuniei din care ne-am întrupat: un singur suflet!

CAClaudia Anetta

0

0

Oamenii: fărîmituri la masa unde mănîncă timpul!

CAClaudia Anetta

0

2

...cu tâmpla în palmă îmi sprijin nedumerirea: Cine ești? *** Cine ești? tăcerea asta mută care-mi amenință de la o vreme singurătatea oarbă! *** Cred că

CAClaudia Anetta

0

2

Din ce nebănuit de gând ai venit să-mi îmbrățișezi nopțile? Te-ai furișat în suflet, mi te-ai ascuns în trup; ai trezit in mine primăvara simțurilor, atingerea ta a dezghețat cetatea

CAClaudia Anetta

0

1

Nesomn: mintea se încăpățînează, vrea să gândească, sufletul și-ar dori să vibreze, trupul să simtă... Gândurile năvălesc de nicăieri și nesomn! Liniște: doar ticăitul ceasului mai rupe

CAClaudia Anetta

0

0

Târziu, în noapte stau pe colțul meu de vis și-mi deapăn firul amintirilor: sărut talpa fiecăreia, lăcrimez în fața umbrei tale și încerc să-mi ascund durerea din suflet chemîndu-te pe colțul

CAClaudia Anetta

0

0

...se dezleagă nebunia când ești prin preajmă, se opresc gândurile cănd trebuie să te gândesc, se încurcă senzațiile când trebuie să te simt și nu mai sunt eu ci o alta, pe care-am

CAClaudia Anetta

0

0

...coapsa mea in palma ta bucuria eliberării...

CAClaudia Anetta

0

0

EU, treceam prin viață din spate veneai TU, și ca din întîmplare ne-am uitat în aceiași oglindă dar n-am văzut decât un singur SUFLET!

CAClaudia Anetta

0

0

De-ai vrea să-mi fii păcatul pentru care: mă resping să te pot accepta, mă ucid să te pot trăi, mă pierd să te pot regăsi, mă întristez să te pot bucura, mă uit să te pot aminti, mă

CAClaudia Anetta

0

0

Ești laș: ți-e teamă să iubești, te sperie până și umbra pe care ar lăsa-o dragostea în urma ta, te ascunzi în spatele Eu-lui blazat și de acolo de pe culmile realului-ireal, dintr-un piept

CAClaudia Anetta

0

0

Sunt precum o corabie eșuată in largul gândului tău și parcă mi-am pierdut busola dar n-am să-mi pierd speranța: poate voi ancora intr-o zi la țărmul sufletului tău.

CAClaudia Anetta

0

2

...am avut de gând să-mi trăiesc singurătatea, să devin o frunză purtată de vânt pe cărări uitate de lume. Vroiam să rămân cu mine să-mi ascund gândurile dincolo de tăcere, să-mi închid

CAClaudia Anetta

0

0

Melancolie: un nor umbrește fruntea, o picătură de ploaie așezată pe obraz e o lacrimă rămasă de ieri neplânsă...

CAClaudia Anetta

0

3

două vise ... și cântecele și furișările tîrzii, sărutul tău și vorbele noastre toate au adormit într-un somn fără vise. Zîmbetul tău și bucuriile mele s-au ascuns amenințate de de zorii

CAClaudia Anetta

0

1

...te-am conceput din dorința de necunoscut intr-un moment de slăbiciune. De atunci te hrănești din pântecul meu cu cele mai intunecate fantasme iar eu refuz să te nasc din teama de a nu te

CAClaudia Anetta

0

0

M-am săturat de politețuri ieftine, de vorbe dulci cu miros de otravă, nu vreau și nu pot să mai accept iluzia unui vis murdar; și ne prefacem că ne pasa de noi dar ne pierdem în minciună

CAClaudia Anetta

0

0

1. De la o vreme am simțit că nu vom fi și totuși am visat cu noi: eram îmbrățișați in locul unde ne-am dat întîlnire dar n-am ajuns niciodată... 2. Cum îți petreci

CAClaudia Anetta

0

0

Liniște: timpul tău a murit in mine. Cuvintele s-au golit de sens, nu-mi mai vorbesc. Noaptea e alba, precum o mireasă nenuntită... Ne despart veșnicii și ne

CAClaudia Anetta

0

0

... mă pândești, mă urmărești. te simt,ești aproape, îți simt răsuflarea ironică în ceafă... Lasă-mă, mai lasă-mă un timp! Ești

CAClaudia Anetta

0

1