ciutura carmen luminita

Așează-ți talpa minții pe marginea gândului că te vreau, un pas va surprinde intenția de cuvânt. Ochii vor râde-n albastru după cum le-a așternut carnea mea rotundă.

jumătate înger adunat cu jumătate cal sălbatic în bronz omul pare mai frumos

am scotocit zile am scotocit nopți și zborul păsării de pradă fără a ști să pun întrebări primei morți anunțate ..................... ceafa de lemn aplecată spre ochi îmi contemplu coroana

Recunosc o pânză sprijinită de perete, își întoarce un unghi spre aerul meu expirat,colorat în mov chimic copie desuetă a unui nor. Merg rotund pe muchiile ei, poate aud cum tună liniștea

scuipă o mie de nopți o mie de ținte din copacul nopții de fier să- ți acoperi oglinzile toate toate din minte .............. la orizont roșul sângelui vertical

hohote ies din coaste sloiuri se-ntind peste aer femeia-și împarte în doze otrava buzele adună ............. secunda 60 sărutul morții crapă

Refuz să domnesc dintr-un jilț acuarelă de vacanță răvășită de draperii, aleea de priviri te caută în pădurea-pădure și nări de animal tânăr înfulecă prada ce-o lasă în urmă inima împiedicată de

pielea crapă-n albul din vierme lasciv a comă porii sapă adânc softly, softly devorator insinuat carne mai tânără cu un sfert de veac