Poezie
12.
1 min lectură·
Mediu
străzile de piatră luceau în lumina lunii
unii își păstraseră umbrelele desfăcute întru
solidaritate cu cei care nu au adăpost
becuri care se sting odată cu pașii mei
ce mă poartă în inima favelei saint-georges
ca într-o stepă unde cele mai feroce animale
dorm și visează că un nebun le murdărește potecile
023349
0

Un poem care mi-a vorbit, iar eu am avut ragaz sa-l ascult.
LG,
Joana