Poezie
iuliei
1 min lectură·
Mediu
eram copii când ne-am cunoscut erai așa de mică
încât nu ți se vedeau decât ochii mari și albaștri
într-o seară când mi-am înfipt cuțitul în picior
pentru că mi-ai zis că nu mă mai iubești și-am leșinat
ai crescut brusc și ai reușit să mă târăști
pe scări până în fața blocului și ai chemat salvarea
de atunci ți-ai făcut o obișnunță în a mă duce la urgențe
ultima oară m-au oprit și m-au băgat la nebuni
iar tu mă vizitai în fiecare zi și ne plimbam prin curte
de mână ca o mamă cu fiul ei bolnăvior
care se cumințise din cauza bolii și tot n-ai cedat
ești și azi aici chiar dacă uneori bate vântul
026.174
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ciupureanu Dan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 118
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Ciupureanu Dan. “iuliei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ciupureanu-dan/poezie/14072507/iulieiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CPDistincție acordată
CPCorina Gina Papouis✓Este un text care 'm-a furat' (si eu ma las greu furata - ca cititor :p) prin naturaletea cu care Iulia este asezata aici in poem. Textul are chiar si o tangenta freudiana, acel plimbat cu mamica prin curtea spitalului si o doza destul de exagerata de dramatism (cutit in picior?) insa pentru felul cum inchide gura anti-destinului, pentru felul cum priveste maturizarea si tangenta la real, trecerea prin acel 'better-or-worse-till-death-do-us-part' eu as vrea sa ma alatur poemului cu o mica faclie, indiferent cat de tare va bate vantul..
0
CDMă bucur că textul meu este un mic hoțoman :) Vă primesc cu acea făclie cu drag. Mulțumesc!
0