Poezie
iuliei
1 min lectură·
Mediu
eram copii când ne-am cunoscut erai așa de mică
încât nu ți se vedeau decât ochii mari și albaștri
într-o seară când mi-am înfipt cuțitul în picior
pentru că mi-ai zis că nu mă mai iubești și-am leșinat
ai crescut brusc și ai reușit să mă târăști
pe scări până în fața blocului și ai chemat salvarea
de atunci ți-ai făcut o obișnunță în a mă duce la urgențe
ultima oară m-au oprit și m-au băgat la nebuni
iar tu mă vizitai în fiecare zi și ne plimbam prin curte
de mână ca o mamă cu fiul ei bolnăvior
care se cumințise din cauza bolii și tot n-ai cedat
ești și azi aici chiar dacă uneori bate vântul
026.146
0
CP