Glasul cucuvelei îmi mângâie auzul
în nopțiile târzii de vară
O sticlă cu bere îmi mângâie degetele
bătucite de muncă și vreme
O țigară fumegă uitată pe scrumieră
de parcă spiritele nopții ar
Printre norii ca de smoală
Cerul gri își cerne plumbul
Cu podoaba terfelită
Tremură pe câmp nebunul
Totu-i trist și-n jur e noapte
L-au uitat părinți și frate
Moartea îl pândește mută
Și își
Încerc să-mi omor destinul contemplând moartea
cu ochi nemuritori
Infinitul negru pare virgin și pur
Lacrimile ce vor curge maine le-am șters deja ieri
Îmi curăț rănile provocate de Nimic
cu
