agonie

Încerc să-mi omor destinul contemplând moartea cu ochi nemuritori Infinitul negru pare virgin și pur Lacrimile ce vor curge maine le-am șters deja ieri Îmi curăț rănile provocate de Nimic cu durerea simțită de omenire Amintiri îcețoșate vâslesc pe cărarea vieții spre un viitor incert și nesigur Mormane de pastile zac aruncate într-un colț și Îngeri demonici danseaza pe ele fericiți știind ca sunt priviți de omologii lor divini Am încercat să-mi hranesc singuratatea cu zgomotul morțiilor din jur care vegheaza vii ce nu vor muri nicicând Visuri fragile se sparg de zidurile sufletului înclaștat de durerea ce nu a fost si nu va fi simțita niciodata Astăzi am făcut cunostință cu mine și în gălăgia propriilor gânduri am încercat sa cunosc ceea ce pâna ieri mi-a fost strain Moartea mi-a trădat increderea în ea, iar astăzi accept ce mâine voi renega din nou Agonia în care am trăit pâna mâine mi-a lasat un gust amar de dependență Cad din adâncul iadului îndreptându-ma spre un cer părăsit acum prea mult timp și totuși prea târziu Mă apropiu de sfarșit realizând căsunt ceea ce nu ar fi trebuit sa fiu Regret că ceea ce s-a întâmplat azi nu se va repeta mâine Regret că fiecare clipa e unica și că fericirea de azi se va transforma în tristețea de mâine