Elogia vinului
Licoare roșie c-apusul, ca sângele din vene, ești rece ca abisul, ești dulce ca smaraldul. Of! cine-a stors rubine și cine a cules cerului lacrimi? îmi arzi încet obrajii, mă umpli de
CACiuca AndreiUmezi umbre
Mă uit în umbra frigului de seară și văd cum tremură și ea, sătulă de umbrit pământul iară, sătulă să n-o umbrească soarele pe ea. Umezind murdar pământul umed, oricâte ploi tot l-ar
CACiuca AndreiInvers
Cum noaptea se scurg clipele în vis, Și crește-vor în ore dulci de paradis, Invers ne trece viața, vuind pe lângă noi, Ca fluvii nesecate ce-și scaldă piela în noroi. Cum ploaia așteptată ne
CACiuca AndreiNecropola inimii
E noapte și frig, și morții dorm tihnit În letargicul lor vis,un vis liniștit. Și luna, a nopții palidă mamă, Cu lumina-i divină suflete-cheamă. Iar cerul cu-a lui robă-nstelată, Asistă
CACiuca AndreiGargui
Pe catedrala de ploaie și de vânt lovită Ce se-nalță spre cer de nori urmărită, Stă singur și dur un gargui demonic, Chipul luminat de-un fulger energic. Orașul mâhnit și șters de sus el
CACiuca Andrei