două priviri
au întâlnit patru buze
când împreunau douăzeci de degete
și alte patru tălpi
ce au bătut palmele
au convins pleoapele să se –nchidă
și au suflat șoapte în
Torent al consemnării mele
Mă pierd în nebulosul început
În glasul unei voci stinghere
La capătul unui aspru tumult.
Și-n ropotul umbrit al nopți
Cu-un serpuit ametitor
Dezmiardă înfățisări
Mă mângâie ploaia pe ochii ce plâng
Ce n-au primit vreo dată zâmbete sau mângâiere,
Infernul ce bate la poartă…în crâng
Viori fără corzi ce-ngână un cânt, și eu și tu…șiraguri de mărgele.
Mă
Ochii mei sunt reci și stranii
Ațintiți cu o privire
La a umbrelor chemare
Înrolați în amintire.
Mâinile-mi sunt tremurânde
Părul-mi este răvășit
Chipul meu e atins de noapte
Ca o vrajă m-a
Mă apasă iar tăcerea,
Iar noaptea se coboară tainic
În șoapte caut alinarea,
Ce am pierdut-o într-un dans șăgalnic.
Cu pașii reci pierduți în ceața
Vreau să zidesc speranța undeva
Dar e amarul
CL