Poezie

Destin

2 min lectură·14 iunie 2006

Mediu

Mă apasă iar tăcerea,

Iar noaptea se coboară tainic

În șoapte caut alinarea,

Ce am pierdut-o într-un dans șăgalnic.

Cu pașii reci pierduți în ceața

Vreau să zidesc speranța undeva

Dar e amarul ce mă copleșește

Observ cum un glonte îmi zdrobește inima.

Ș-adorm cu gândul, că printre stele

Voi poposii spre veșnicul infinit

Și că se vor solidifica în umbre

Clipele ce azi în abisul timpului au pierit,

Dar mă trezesc mult prea târziu

Și simt că inima mea e frântă

Sufletul meu poarta straniul vesmânt cenușiu

Iar calea spre iubire se afundă.

E liniște si e sinistră

Lumea în care imaginativ eu rătăcesc

E vasta și e valoroasă

Comoara ce nu știu s-o prețuiesc.

În negrul obscur ce mă-nconjoară

Din patul vechi eu mă ridic,

Mă-ndrept spre fereastra care, s-a spart

Când focul armei s-a auzit.

Confuz si bizar e jocul

Și prea subtil sa-i caut sfârșit

Eu nu mai sunt cu voi acolo

Știți că am plecat când luna a răsărit.

Iar tu, vrășmaș , te-mpotrivești îndată

Risipești lumii ura ta

Uitând că am plecat privind fereastra

Lăsându-ți enigmatic doar iubirea ce te-nvăluia.

Rămân purtată acum de valuri

În Marea Moartă înotând spre asfințit

Iți mulțumesc că din iubire

M-ai omorât când îmi închipuiam că am murit.

001.920

Ciubotaru Lucia. “Destin.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ciubotaru-lucia/poezie/188283/destin

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.