cu o linguriță de miere...
două priviri au întâlnit patru buze când împreunau douăzeci de degete și alte patru tălpi ce au bătut palmele au convins pleoapele să se –nchidă și au suflat șoapte în
Constrângere...
Torent al consemnării mele Mă pierd în nebulosul început În glasul unei voci stinghere La capătul unui aspru tumult. Și-n ropotul umbrit al nopți Cu-un serpuit ametitor Dezmiardă înfățisări
Mă mângâie ploaia…
Mă mângâie ploaia pe ochii ce plâng Ce n-au primit vreo dată zâmbete sau mângâiere, Infernul ce bate la poartă…în crâng Viori fără corzi ce-ngână un cânt, și eu și tu…șiraguri de mărgele. Mă
Ultim drum
Ochii mei sunt reci și stranii Ațintiți cu o privire La a umbrelor chemare Înrolați în amintire. Mâinile-mi sunt tremurânde Părul-mi este răvășit Chipul meu e atins de noapte Ca o vrajă m-a
Destin
Mă apasă iar tăcerea, Iar noaptea se coboară tainic În șoapte caut alinarea, Ce am pierdut-o într-un dans șăgalnic. Cu pașii reci pierduți în ceața Vreau să zidesc speranța undeva Dar e amarul
