Eu cred că omul se regăsește cu adevărat atunci cînd se află alături de un prieten adevărat care prin calitățiile sale bune de ascultare, aduce un viu curaj celuilalt care este lîngă el .
Citind fraza ta, sînt nevoită să ader la \"crezul\" lui Alin Adal, dar sînt oarecum de acord cu tema(hmhm), nu am de ce să fiu împotrivă deși \"projectia\" fie vorba între noi se cam cere projectată afară și cînd spun asta, mă gîndesc că se cere rău de tot.
La o mai bună citire a unui mai bun text,
Si totusi, ce inseamna ghilimele din titlu?
E o moda mai nou pe aici?
Ideea ta este simplificatoare ca o cujetare lasata in albumul liceului la absolvire.
Si contrariul e adevarat: eu nu am nici un prieten care sa aiba timp sa ma asculte, si totusi nu sufar pentru ca nu m-as fi regasit pe mine insumi, ori ca nu am curaj, etc.
Pai daca sunt ocupati si obositi dupa o saptamana de munca de dimineata pana seara? Asta e, n-o sa ma pierd pe mine insumi pentru asta.