Crezând-o venită
în cartea nescrisă în apa neninsă în zodia restului și pulberea mersului stând intinsă scânteie a focului din blana cojocului din dor și din patimă din grai și din datină
Cititul inspiră liniștit
citesc întru acord cu ceea ce citesc mergem împreună pe această cale, mă gândesc uneori la autor: cine este și de ce ar spune toate acestea? și lectura se termină și îl admir stau o clipă și
îngerașul meu
într-o căutătură restantă de viață zâmbesc și-mi umplu paharul. orientare destoinică, hazard, despotism, măgulire cu alte cuvinte speranță și superficial. mă amărăște o beție a zilelor goale pe
fabulă
Un fluture și o furnică, El șchiopătă într-o ispită, Că fluturele minte n-are Și nici furnica nu-i o floare. El vede zbor în munca ei Ea-n el doar schingiuiri de lei Și el se tânguie că-i
tristeți de bețiv melancolic
beau tot timpul, așa măcar nu dorm. nici nu-mi dau seama că sunt treaz. nu sunt nici ignorant, nici sceptic, nici cinic, sunt doar trist uneori. atât de mult vă iubesc! Zău. mi-e dor de
dincolo de mine nu contez
dincolo de mine nu contez, acolo e neantul meu, disprețul față de ce sunt frustrarea față de ce vreau regretul față de ce nu am neînțelegerea ignoranta a ce nu pot să devin, nici peste
Pe când eram noi doi
Pe când eram noi doi, povestea noastră era simplă: Tu erai veselă. Eu sunt fericit? Tu erai sagalnică. Eu sunt meditativ? Tu erai prietenoasă. Eu sunt singur? Tu erai zglobie. Eu sunt
Rătăcire
Rătăcire. Tăcere. Facere. Devenire. Eu, eu. Nu tu. Iar tu? Mereu tu. Oricine altcineva. Simplu. Firesc. Devenire. Facere. Tăcere. Orice, dar nu să rătăcesc. Nu vezi incomensurabilul
Nevăzător în doi
Încet, mereu se-ndrăgostește, smalțul pe vid din suflet crește; Urarea de și-o animează, îmbată conștiința trează. E caldă marea de suspine senine, seisme senine. În iarnă brazii
Mă reneg
Ce-aș putea fi eu dacă nu? Toți spun că animal Și pustiul m-ar lipsi de toate, Dar mi-ar dărui măreția lui. Cred. Sunt sigur. Singur. Acolo sunt eu, pe un pisc Prosternat, fără mareție,
Doar repausul e relativ
mă nasc fără prihană din nimic căci săvârșirea sexuală nu are logică și de aceea neștiința inconștienței se măsoară în kilometri de suflet asemenea șinelor unui tren care mă mână între stațiile
Dâre
Să mă întorc, să nu mă pierd! Pornisem pe undeva, nu aveam lumină; Greșam. Cine pleacă în pădure fără foc la el? fără o lumină cât de mică. Trebuie să fi nebun! Altfel iei o brichetă,
Pasărea e deprinsă cu zborul
Alunec ca un tânăr nătâng spre patima senectuții, Visez dalb viitor ca prezent, cu virtuții. Jinduiesc la puterea onestă a binelui metafizic Intrevăzând comportarea funestă a contenciosului
Cuvânt
Simetria cuvintelor, Au pornit de la ding, Fără doar și poate A urmat dong. Cuvântul CUVÂNT a crescut încet, cu fiecare cuvânt nou, cuvântul revelator l-a readus în neștire
Cu noi părinți
Și Tu, Părinte Și eu, fiu, Asceză, minte, Suflet viu. Și voi, părinte Și noi, Fii, Bine, Cuvinte, Durere ții. Și eu părinte Și tu, fiu Război -- părinte Sânge viu.
,între două virgule,
,să încerc să-mi pun gândul la încercare, să mai iscodesc ceva, aș vrea să afle lumea de mine, să afle că mă zbat, că nu dorm noaptea, soarele e perfect toamna când dorm, să pot să
Vă rog nu mă judecați
Vă rog nu mă judecați, dați direct cu verdictul în mine Ce rost mai are să ne luăm la întrecere? Între puterea unui boxer da a încasa Și răbdarea celorlalți plastici și imobili de a se lungi fără
Clipe de vis
M-apropii, încet, de sufletul tău Ce-n corpul inert stă închis și rebel; Dă-mi lacrimi -- dovadă că nu-i interzis Să calc peste trup, gol suflet deschis,
Poștașul soarelui
Vă zbateți, obsedați de cercuri Și transpirați, storcând în van Și flori din aur și de pe tavan, Orbiți de apă, roze beți din resturi. Turnați meticulos spoiala-n forme, Gândiți - calculatorul
