Ciprian Begu

poezia asta am scris-o de mult, in studentie, in plin studiu al filozofiei budiste...intre timp mi-am regasit echilibrul in El...si vad lumea cu alti ochi...ceea ce nu m-ar impiedica sa scriu o poezie si mai nihilista, fara sa ma reprezinte pe

poezia asta imi confirma faptul ca sufletul (cel care experimenteaza \"afara\" lui) traieste intr-un etern acum...caci in totalitate poeziei nu-i gasesc nici un sens, insa in \"momentanitate\" te poarta in mod genial ca un parau imprevizibil...Misto

Te rog explica-mi mai mult ce inseamna ca am risipit ideea...pentru mine rima si ritmul nu conteaza, ci apar numai ocazional...atata timp cat poezia mea cauta, dar nu reuseste mereu, sa iasa din traditionalism, atat formal cat si semantic, nu cred ca se pune problema daca rimeaza sau daca are ritm, ci numai daca are coerenta ideatica.