Sindromul impostorului
Nu mă pot bucura de bucurie. Succesul mușcă din mine ca un blestem.
CBCiprian BeguEruditul
Monșer, pardon, șerșe\'-batistă, așa, Deci, Cum Fuco trata în alb, Sunt pritonituit de evlavie docenă. O cafea, ești mare, domnul meu! Ce-ți spuneam... În creuzetul sublimării schematice Zace
CBCiprian BeguPătrunjelul firii
Bătrâne legi scot leușteanul veșnic verde. Totuși, adidasul misticului toboșar A fost împins din stânci, în peșteri uleioase Văzându-și soarta precupețită des. Aud un
CBCiprian BeguTrestia si pluta
Meschin sunt eu să te bârfesc în gânduri În slăbiciunea mea de trestie de baltă. Sunt un bastard, un cerşetor ce dorm pe scânduri, Pe lângă tine-o plută
CBCiprian BeguPitulușu
Cerul fumeaza nori in spatele casei Frecându-și coatele de tejgheaua munților. Se innălbesc paharele cu spumă, Raiul curge la vale cu îngeri, Ceața cade din tavan Pe masa cu scrumierele
CBCiprian BeguFara titlu
M-am trezit dintr-un vis cu portocale, în lada de gunoi a Bucureștiului, între zidurile mele confort II. Dintre toți, cel mai bun prieten mi-e cerul, care îmi bate la fereastra cu albastru în
CBCiprian BeguUn strigăt sanitar
Pe artere fac depuneri de tine. Nervii-s la pământ, încurcați printre țesuturi adipoase, musculoase, mielioase, cu neuroni nedumeriți uitându-se unul la altul ca doi fundași depășiți de
CBCiprian BeguLa mal
La malul dinspre ziuă Visele se sparg în șoaptă Pe plajele dimineții. La malul dinspre eternitate Herghelii înspumate de vieți se sparg De stâncile morții
CBCiprian BeguReflecții
In stradă chipurile sunt Cărate prin șanțuri și scurgeri De fecale spre Dunăre și-apoi Pe sub graniță
CBCiprian BeguO descompunere eliberatoare
Frunzele își fac datoria de a fi frunze să ne-ntristăm noi când cad toamna din copaci și se înmormântează în pământul care se preface că e pământ, facându-și datoria de a ne susține. Avem
CBCiprian BeguMoartea alpinistului
Gânduri se izbesc De stânci Gura caută buze De prăpastie Creieri se împrăștie Printre flori Mirosind acum A panseluțe
CBCiprian BeguCivilizație
Pentru pești toți oamenii Sunt pescari, așa cum Pentru porci, oamenii sunt Teroriști care, de Crăciun, Le taie jugulara, în numele Domnului. Pentru vulturi oamenii sunt de
CBCiprian BeguAlergînd la cursuri
Am căzut pe scări Și m-am trezit bătrîn. Am vrut să-mi amintesc ceva, Dar gîndurile îmi atîrnau La gură. Am strîns din pumni Și am simțit sudoare Căci acolo, într-un buchet de
CBCiprian BeguRăzgîndire
Aerul mă sculpteaza cu vînt, Crengi mă cheama în brațele lor, Stâncile se cațără pe lângă mine, Iar sulițe de pin păzesc copacii, dedesubt. O prăpastie verde se prabușește spre mine. N-am mai
CBCiprian BeguFeroviară
Trenuri îmi plâng în gară Vagoane de lacrimi ruginite, Iar peronul se spală de chiștoace De la ultimul accelerat
CBCiprian BeguDoi copii
Gîndurile noastre se țin de mînă Ca doi copii care trec strada Cu frică să nu-l calce mașina Pe celălalt. Fiorii mei și-ai tăi se intîlnesc Ca vocile într-o peșteră În care doi copii s-au
CBCiprian BeguGondola încercănată
Un pod venețian îmi strică armonia, Gondole trec în șuierat de tren, Aștept ca, din miros de apă, s-apară poezia, Iar japonezii-mi cîntă un refren Canalul taie lumea-n două Și bărcile
CBCiprian BeguR.E.M.
O herghelie de valuri Tîrcolitoare și ademenitoare Tropăie pe tavanul fals Al gîndurilor mele. Puhoiul de cai înspumați Mă scurge la vale. Mă agăț de umbra unui pom, Dar nara mării freamată
CBCiprian Begu