Poezie
O descompunere eliberatoare
1 min lectură·
Mediu
Frunzele își fac
datoria de a fi frunze
să ne-ntristăm noi
când cad toamna din copaci
și se înmormântează
în pământul care
se preface că e pământ, facându-și datoria
de a ne susține.
Avem și un corp care
își face datoria de a fi corp,
ca noi să ne-nvățăm odată minte
să nu ne mai cerem așa ușor
independența de ceruri,
căci, uite, dacă ești pripit
ajungi pe Pământ, iar acolo
o s-ajungi chiar pămant
Totul va fi însă o mare păcăleală,
căci ești oricând liber să nu te mai crezi
corp, plin de voma, apă și rahat,
cu o piele temporar lucioasă--etern moartă.
Și-apoi, cât crezi că
o să mai suporte frunza să fie frunză,
corpul să fie corp,
pământul să fie pâmânt
ca tu să înțelegi!?
Într-o bună zi o să-și facă toate bagajele,
și-o să plece, bucată cu bucată,
intrând într-o descompunere
eliberatoare
(dar nu pentru tine.)
003.310
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ciprian Begu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 150
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Ciprian Begu. “O descompunere eliberatoare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ciprian-begu/poezie/161761/o-descompunere-eliberatoareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.