Jurnal
Zâmbetul nimicului
1 min lectură·
Mediu
Eu sunt amăgirea, speranța și visul
Sunt capătul cunoașterii și esența ei pură
Urmîndu-ma vei vedea Paradisul
Și te vei sfărîma de roca lui dură
Căci raiul și iadul sunt cămările mele
Săpate în stînca plictiselii eterne
Trăirile tale?-Doar toane și ele
Iubirea și ura?-Sunt doar baliverne
Degeaba te zbați să traiești și să mori
Nimicul va crește și te-nghite oricum
Degeba zîmbesti unor care de nori
Păși-vei tot singur pe ultimul drum
034.735
0
ok, prima impresie este... este mai mult decat buna, tema ma-ncanta, iar senzatia de deznadejde este exact ca sarea in bucate.
a doua impresie... nu exista. raman la prima, ca mi-e cald si bine :)