Ciobanu Sergiu

Isi despletise la marginea firelor de iarba insasi pasul sau alb, dezghetat in mod special pentru aceasta ridicare albastra de iarba si verde de cer...crestea cerul printre firele de iarba, se curgea albastru pana la gleznele ei albe...curgeau clipele, mangaind aripele...si numai la un apus, si numai uneori, strigatele se auzeau ascutite si prelungi...taie fasiile lacrimilor? taie...

Nici nu se putea lasa un singur diez sau becar fara Brahms...Si e in alb-negru si ploua inca undeva in fata unui teatru vechi...Si lumina alba licareste pe pielea inca framatanda de dorinte...a trecut timpul? Si ce daca...si diavolul si Dumnezeu sunt martori...iubirea si joaca sunt esentele care modeleaza maduva in jurul senzatiilor...13,13...\"credinta, nadejdea si dragostea\"...Iata curgerea prin sensuri...Iata aplecarea mangaierii catre varfurile degetelor mangaind in fuga genunchiul luminos...caci in esenta are loc o atingere de inimi desi furnicaturile pe sirea spinarii au mai degraba o conceptie desueta...si apoi, cat poate sa mai mai ploua? \"Do you like Brahms?\". Yes, the love has no age...Never...Is a madness...\"Acum slobozeste Doamne,...\"...Do you feel Brahms?