Poezie
Naftaline
1 min lectură·
Mediu
Să rupem tăcerea cu vorbe de sidef
Dragul meu.
Mi-a curs toată noaptea pe piept.
Am umbre care au fugit de pe-ai tăi pereți
Când ți-au văzut sclipirea din ochi.
Degetele s-au încleștat, genunchii s-au îndoit
Și-am stat așa, în fața ta, întrebându-mă
Cât lasă timpul să fie ora.
Tu aveai deja cumpărată o bere
Printre jartiere,
Țigara într-un colț al gurii și-un rânjet...
Ce mai rânjet.
Undeva, la fereastră, între jaluzele, un fluture dădea din aripi
Pentru ultima oară.
Aveai deja cuvintele în naflaline
Căzile de apă pline
De-o apă burgund.
Nici nu mai ploua.
Tu aveai deja niște ani scriși
Departe de mine.
În clipa aceea tu-mi vedeai obrazul
Eu mă feream ca de niște fluturi morți
Aruncați în aer.
Eu vedeam că cerul cade peste mine
Tu resprai naftaline.
Naftaline
Naftaline.
002.453
0