Cioban Stela

in ochii tai soarele nu apune nicicand pe chipul tau lumina lasa dare urme umbre trupul tau e plin de mine de trupul meu ca o floare agatatoare incolacita de tine unduitoare vise valuri de

in vocea ta pestii se zbenguie ca intr-un rau apele se revarsa peste malul timpului in vocea ta se nasc copii cu parul blond cu ganduri blonde cu pasi care zburda pe intinderea vietii copiii

iubirea noastra s-a nascut dintr-o stea nenascuta nefacuta nevazuta iubirea noastra e scrisa in stele hai sa citim in ele sa lecturam capitolul iubirii noastre iubirea noastra s-a nascut

nimeni nu ma iubeste ca tine cu fiecare celula din trup cu fiecare picatura de sange cu fiecare bucata de aer pe care o respiri cu fiecare firmitura de gand cu fiecare frunza cu fiecare

crampeie de ganduri gandul meu zboara la tine cu aripi de vise cu vise cu aripi cuvintele stau tolanite pe marginea mintii sa-ti spun sau sa nu-ti spun as vrea sa-ti vorbesc cu privirea

primavara paseste spre tine se cuibareste in ochii tai se ascunde in inima ta cu toate florile si apele care se varsa se revarsa prin ferestrele gandurilor inundata de iubirea ta vaslesc

gura mea saruta chipul tau tatuat in inima ochii mei saruta ochii tai care si-au aruncat privirea in inima mea bratele mele imbratiseaza sangele tau care pulseaza in inima mea gura mea

da-mi mana ta sa ma agat de ea ca de un vis sa ma legan de ea ca intr-un vis da-mi visul tau sa-l cuprind ca pe o mana sa zbor agatata de el pana pe acoperisul norilor da-mi mana ta.

ca un copac inflorit ti-au crescut flori pe crengile sufletului eu le culeg imbatata de iubire imi izbesc gandurile de trunchiul tau te cuprind in brate si ma pierd intre flori ca o raza

imi ascund visele sub bratele salciilor eu si cu tine imbratisati sub cupola norilor cu capul in nori cu norii in cap plutind vaslind iubind pana la infinit si inapoi eu si totusi tu noi

in ochii tai sunt intinderi de ape sunt copaci cu ramuri pe care cresc vise sunt pajisti pe care sufletul meu paseste descult dimineata sunt munti de sperante pe care urc pana la nori sunt

sunete miresme culori primavara galopand peste noi tu si eu doua flori mangaindu-se cu toate petalele doua petale albe sarutandu-se doua parfumuri amestecate intr-un singur miros

umbra ta imi cade in brate bratul tau cuprinde umbra mea suntem doua umbre imbratisate desprinse din luna sarutate in crestet de luna aruncate de luna pe zidurile care imprejmuiesc

de-atat verde infrunzesc de-atat alb inmuguresc de-atat rosu infloresc de atata primavara iese inima afara si goneste ca nebuna pe iarba unde calca luna.

cand primavara ma impresoara imi pun stavila dorintelor care gonesc nebune pe cararile inimii dorul de tine imi taie gandul in doua ma mistuie dorinta de a te inchide in sufletul meu si de-a

ca o frunza ivita pe creanga norilor te tii de inima mea te tii de viata mea cu ambele maini imi strapungi gandurile cu privirea ta flamanda de mine ca o frunza ivita pe creanga norilor te

lasa-ti gandurile sa navaleasca peste mine sa muste din inima mea lasa-ti privirea sa se napusteasca peste mine sa se incolaceasca de trupul meu ca un sarpe lasa-ti inima sa alerge peste

sunt flamanda de iubirea ta atat de flamanda incat iti devorez inima rup bucati de iubire si le inghit nesatioasa inghit glasul tau imbibat de dorinte ma hranesc cu urma chipului

parul tau in care soarele s-a ascuns umbra unui vis vreau sa ma ascund in adancul inimii tale sa adorm langa privirea ta mangaietoare invaluita in razele dorintei tale de a-mi cutreiera

am crezut ca universul incape intr-o lacrima ca soarele se scurge peste blocuri ca arborii fara frunze si-au pierdut identitatea ca banalitatea e starea inimii care a uitat sa bata ca

in aceasta primavara imi voi construi vise din flori apoi le voi culege una cate una pentru a ma imbata de frumusetea si parfumul lor voi zidi clipele pana se vor izbi de cer si se vor

e pacat ca pacatul sa-ti stapaneasca viata si sa te smulga din paradisul pregatit de ziditor pentru fii pocaintei si ascultarii e pacat ca pacatul sa-ti sparga viata in mii de

bună dimineața am spus dimineții care se furișase tiptil în odaie odată cu o rază de soare îmbrăcată cu o rază de soare mi-am scuturat visele din minte și-am revenit cu picioarele pe

a venit din nou toamna nimic nou sub soare soarele care n-a mai venit a uitat sa se plimbe pe cer cum am uitat și eu ce lună este și m-am îmbrăcat prea subțire și mi-am îmbrăcat prea