aici este locul în care
ne-am zidit visurile
apoi le-am văruit în roz
eu văd lumea prin ochii tăi
tu o vezi prin mine
de parcă aș fi transparentă
lumea noastră este un colț
de cer
zilele sunt
m-am dezobisnuit de mine
mi-am lepadat pielea
oasele carnea
am ramas doar cu sufletul
sufletul gol dezgolit
cautand sufletul tau
m-am dezobisnuit de mine
si m-am imbracat cu tine
noi doi in
vapoarele nopții
transportă clandestin visuri
sub frunțile clipelor
voi planta stele
printre apele verzi
ale tăcerii
așteptări rupte
peticite
îmi cade umbra în
brațele întunericului
sâmburi
pe sub plopii gândului
curg tristeți rătăcitoare
eu visez stele
de care să-mi agăț
noaptea
norii vieții se aplecă
spre mine și-mi picură
șoapte
chemări spre mâine
alunecări spre ieri
mă
acest câine îmi
linge palma bătătorită
a inimii
îmi adulmecă
mireasma de viață
și-mi mușcă
din carnea gândului
pleacă
javră afurisită
puți a nori
jefuiți de pe cer
a soare mușcat
iubirea este medicamentul
cu efect anestezic aplicat peste
rana inimii
pansament sufletului
alinare
iubirea e atunci când inima mea
bate în ritmul inimii tale
ritmul ne smulge inimile și
le
visul decapitat
despicat descalificat
ninge ca într-o prelungire a
iernii cu
trena albă târâită peste dealuri
se compromite zăpada
fața albă mânjită de mocirlă
ca într-o cloacă în care
se
mi-am lepădat clipele
în foamea de viață
dimineața îmi curgea
printre degete
nu puteam reține
nimic din lucrurile
trecânde curgânde
plângânde
din piatră îmi erau
cuvintele
cădeau ca
intru in joc
jocul intra in mine
joc acest joc
de-a viata
uneori castig
alteori pierd
mi-am pierdut timpul
il declar nul
ma declar nedeclarata
nedeclamata
joc acest joc
intru in joc
cu
plâng cu
lacrimi uscate
ca niște rufe
uitate pe sârmă
s-a stors din
inima mea
ultima lacrimă
s-a prelins prin
crăpăturile vieții
nu țin minte să fi
existat înainte de tine
nu țin
tristețea
călătoresc cu
corabia
pe marea fanteziei
păsări putrede
cad din înalt
pe nisipul privirii mele
tristețea
intrând ca o săgeată
în miezul pieptului
îmi ridic tâmpla
dintre
stau
și mă gândesc la
viață
când viața curge pe
lângă mine
în viteză
aștept să pice coaja
de întuneric
și soarele
să-și arunce razele
ca un snop
în brațele mele
până atunci
pictez
dă-mi să beau
din fântâna ochilor tăi
din palma inimii tale
aerul rece al înserării
să călătorească prin noi
aer cu brațe
de gheață
de piatră
de apă
te iubesc precum noaptea
care
prind trenul care gonește
prin iarnă
cu fulgii atârnați de gânduri
într-o simbioză a vieții
se nasc pledoarii pentru
ușa opusă prin care se aruncă
lumina lunii
albă ca o mireasă
cuprinde
e primăvară
o primăvară fără
soarele agățat de chip
particip la înmormântarea
iubirii
cineva plânge în mine
îi ofer o batistă
urmez cortegiul
gândurilor funerare
am ajuns la groapă
arunc
rescriu istoria neistorisită
tâșnesc idei în cascadă
caut cuvinte în apă
sub apă
ca niște pești multicolori
pe fundul acvariului
captivi între sticle ling
sticlele cu limba gândului
tentativă
a venit îngerul
în adierea aripilor
mi-a prins tristețea
viața curge prin mine
cu un înger agățat de ea
am început să zbor
m-am lovit cu fruntea de
nori ca de un zid și
am sângerat
fug amintiri despuiate
pe intinderea clipei
imi amintesc ziua in care
sau poate nu era ziua
sau poate nu era
nu era sa fie
imi amintesc
sau poate nu
cu o mana tin amintirea
si cu cealalta
când soarele se scurge
printre ramuri
florile albe se agață de mine
privirea mea strivită de
atâta frumusețe
se prinde de mâna timpului
să-l rețină
o primăvară ingenuă și dulce
mă izbește în
mi-e drumul întins la
picioare ca un șarpe
șoptesc soarelui la ureche
despre drumul prin viață
care mă aduce în brațele tale
îmi aruncă speranțele
peste tine
ca pe florile roșii
cu petale ca
se lasă seara
cu toată greutatea ei
peste întinderea pustie a
tăcerii
câinii latră în ei înșiși
înghițindu-și sunetele
dând din coada întunericului
și aruncând cu stele
eu stau la fereastra
mi-e aerul pe care
îl respir
îmbibat cu buzele tale
sărutări peste trup
peste gânduri peste
învelișul nopții
căzut ca un veșmânt
la pământ
ia-mi sufletul un copil
care abia scâncește
și-l
speranță
de la înălțimea ferestrei
privirea plonjează în stradă
frigul se strecoară în casă
ca un tîlhar
nimic în zadar
cumpăr speranțe împachetate
frumos
prețuri negociabile
cicatrici
banalul latră ca un câine
fără stăpân
nestăpânită îmi dezleg visul
și-l las să gonească pe câmpii
goana mea duce la tine
aduce la tine
un fluviu de dorințe
alergi cu mine-n brațe
cu mine-n
CS