Poezie
Chemare
1 min lectură·
Mediu
pe sub plopii gândului
curg tristeți rătăcitoare
eu visez stele
de care să-mi agăț
noaptea
norii vieții se aplecă
spre mine și-mi picură
șoapte
chemări spre mâine
alunecări spre ieri
mă legăn între iluzii
mă balansez
iubirea ta pare o
umbră strivită sub tălpi
îmi sângerează glasul
care te cheamă
brațele se prăbușesc în
neîmbrățișare
o pasăre albă rupe
orizontul cu aripa.
00137
0