Poezie
Seara
1 min lectură·
Mediu
se lasă seara
cu toată greutatea ei
peste întinderea pustie a
tăcerii
câinii latră în ei înșiși
înghițindu-și sunetele
dând din coada întunericului
și aruncând cu stele
eu stau la fereastra norilor
și număr visurile care
aleargă bezmetice prin
curtea inimii
izbindu-se de garduri
este o seară splendidă
ca o fecioară
care se îmbăiază cu
lumina lunii
se stropește pe sâni cu
țipătul ei violează liniștea
serii care
se retrage ca un animal
hăituit în bârlogul nopții
se lasă seara.
00736
0