căzută în contemplare
lacrima timpului alunecă
pe obrazul zilei
se prelinge în noapte
marea își scuipă valurile
în zare corabia lunii
târâie lumina
alerg pe țărmul pustiu
stelele îmi cad în
îmi plătesc bucuria să
rămână în mine rezemată
de coloana de
lumină care-mi susține
carnea gândurilor verticală
scotocesc prin buzunarele
nopții
pășesc pe țărmul unde
luna și-a aruncat
din norii negrii
storși de vânt
se scutură și noaptea
peste lume
lumea adormită ca o
frumoasă ce nu poate
fi trezită
pădurea
bat toba să alung
din somn balauri
cu șapte capete
și
m-am întors la tine
cum se întoarce
ploaia spre pământ și-și
îngroapă lacrimile
adânc în miezul
întunericului
scormonesc cu mâinile
în nisipul inimii tale
să plantez semințele
dimineții
cu
fericită întâmplare să te
găsesc în peisajul vraiște din
inima mea
ascuns între două zâmbete
între două suspine
nici o strădanie nu este prea
mare pentru a te lega de mine
cu lanțuri de
dimineața își aruncă
solzii de lumină
mă golesc de gânduri
precum un pahar
sorb iubirea prelinsă
mă desfăt cu gustul de
fericire
simt
cum se infiltrează în
mine
îmi irigă pământul
de-atat verde infrunzesc
de-atat alb inmuguresc
de-atat rosu infloresc
de atata primavara
iese inima afara
si goneste ca nebuna
pe iarba unde calca luna.
țin în ghiarele sufletului
lumina
păsări strâng între
aripi apusul
cântă tăcerea din
oasele soarelui
clipa se răsucește peste
umbra cuvântului
viața naște pui de
îndoială care
sug laptele
gândul tremură
lipit de fereastră
privește în mine
ca într-o groapă
nici prea adâncă
nici prea lată
cât să încapă în
ea veșnicia
unor clipe stoarse
viața îmi dă
târcoale
se gudură
și se făcu lumină
o lumină albă și pură
ca o fecioară
hăituită de întuneric
încolțită
schingiuită
și luna țipa pe cer
și cerul țipa
strângând la piept stelele
iar lumina albă și
pură
sub streașina norilor
sub acoperișul gândurilor
mă preling și eu
ca un lichid
care inundă clipa
sar peste zile
ca peste obstacole
atletism
încotro alerg
habar n-am
am ajuns la
umbra ta imi cade in
brate
bratul tau cuprinde
umbra mea
suntem doua umbre imbratisate
desprinse din luna
sarutate in crestet de luna
aruncate de luna pe
zidurile care imprejmuiesc
desfac umbra visului
prind în mine
curcubee de întuneric
întinse peste cerul
jefuit de soare
aluzii iluzii
acoperișuri de nori
smulse
mobilități de instincte
unduiri de tăceri
toamna își picură
tristețea
cerul este o sită
prin care curg visuri
copacii își leapădă
haina de frunze
tremură goi sub biciul
vântului
angoase bântuie pe
străzi pustii
mă ascund în
ușa glisantă a tăcerii
întredeschisă
să trec prin ea
rup tăcerea și strig
să mă aud cumva
ceva mă lovește în creștetul
capului
o senzație de tristețe
apăsătoare
ca un buldozer presând
o apă curgând
malurile din vânt
feerie plângând
ochii ca două scorburi
din care curge lumina
se destramă un gând
ia forma unei păsări
zburând
sub un cer din pământ
dincolo de frontierele
cuminte tai felii de zi
înghit orele și le diger
timpul fuge prin mine
ca un câine
fugărit de hingheri
copaci se prăbușesc peste
inima mea unde
sângerează clipele în
care viața
și-a luat
simt ecoul vieții
prins într-un zbor
fără aripi
ecoul zilei de ieri
agățat de tavanul
dimineții
răsună în urechi
de parcă n-ar vrea
să plece fără să
ia ceva din azi
ecoul
dau tăcerea la o
parte ca pe o perdea
prinzi cuvintele
direct în inimă
le aduni în tine
frunze mă izbesc în
tâmplă
soarele mă lovește cu
bucăți de lumină
fâșii de gânduri
visez marea
predestinati prea destinati
destinul ne-a luat
in brate
si ne-a unit pentru
eternitate
tu si eu
am spart coarja nepasarii
si ne-am aruncat intr-un
ocean de iubire
tu si eu
doua vise
nu-mi deschid inima prea
mult să nu intre
adierea clipelor cu
miros de primăvară și
să-mi scoată țipătul de
încântare dintre buzele
gândului
sărut aerul prin care
plouă cu petale de
de atâta albastru
din ochii tăi
mă arunc în valuri
de dorințe înspumate
țărmuri îndepărtate
mă cheamă să-mi odihnesc
visurile
alergate pe toate
coclaurile vieții
visuri desculțe
unu nu exista
totul incepe cu doi
infinitul incepe cu doi
ce se unesc in unu
eu cu tine
noi doi
totul incepe cu doi
care sunt una
care sunt unu
dansand dansul iubirii
eterne
pasii se
deschid cartea iubirii
tu și eu
personaje de poveste
mă ascund îndărătul bucuriei
strălucesc în umbră aripile inimii
zborul peste creștetul vieții
evadarea din prozaic
dincolo de clipele când