Poezie
Condamnați
1 min lectură·
Mediu
deschid cartea iubirii
tu și eu
personaje de poveste
mă ascund îndărătul bucuriei
strălucesc în umbră aripile inimii
zborul peste creștetul vieții
evadarea din prozaic
dincolo de clipele când sufletul
își golește interiorul
ca pe un buzunar prea plin
de iubire
vântul se aruncă deasupra noastră
și ne smulge hainele gândurilor
ne privim țintă în
ochii minții
vedem cum caii sălbatici ai
visului gonesc cu coamele
pline de stele
sărutul nostru este o explozie
de fericire care împroșcă trecătorii
condamnați la iubire
ne închidem unul în altul
și aruncăm cheile pe fereastră.
00786
0