descălțata toamnă
strivind sub tălpi soarele
frunzele moarte
deces constatat la autopsie
foșnetul de cadavre de
frunze
îmi moare setea
lipită de marea tumultoasă
împroșcând viața
tristeți
tristeți calme
coapsa albă
a dimineții
întinsă
în adâncul memoriei
călătoreau păsările
cu aripile
mai întinse ca zarea
mi-am întins mâinile
până au
ieșit din decor
scena
brazde de frumusețe
sar peste gardul realității
și alunec în vis
visul alunecă în mine
sinuozitățile spiritului
labirintul minții
totul este la locul lui
doar timpul aleargă în
uneori realitatea doare
neancorată în realitate
dacă realitatea se
dezbracă de ea
alunecă ca o haină
de pe trup
legată de iubire
singura realitate de
pe lume
de pe lângă lume
de sub
de
cotidian
în fiecare zi
același ritual
ibricul de cafea țipă
îndurerat
cafeaua neagră de furie
mă urmărește din
ceașcă
neîncetat
pieptănul se plimbă
printre
gândurile mele
iluzia coaptă ca un măr
în care îmi înfing dinții
iluzia că realitatea se
ascunde în îngândurarea mea
și pândește
timpul momentul clipa
să explodeze
să facă praf stelele
adun în palme
ploaie
frunzele lovite
de ploaie plâng
tremurând
imaginea străzii
fluturate
de respirația mea
ploaia mi-a înfășurat
dimineața
ca un prosop ud
frâmghii de ploaie
legând inima
îmi
căderea din Paradisul iubirii
ca un fruct strivit
timpul furat din buzunarul
vieții se revendică
se prăbușește în mine
amintirea cu fața la pământ
caut să ies la lumină
să mă prind de marginea
îmi aprinzi inima
ca un piroman
arde arde arde
flăcările ling norii
pășesc peste focul
care mistuie totul
cu o privire ai
declanșat incendiul
arzătoare
devastatoare
am adunat cenușa
sunt flamanda de
iubirea ta
atat de flamanda
incat iti devorez
inima
rup bucati de iubire
si le inghit nesatioasa
inghit glasul tau
imbibat de dorinte
ma hranesc cu urma
chipului
sub imperiul fricii
frica de neînfricare
neînfricată lupt să dărâm întunericul
îmi fac loc ca printr-un tunel
spre lumină
lupt cu întunericul
îl sugrum dau cu el de pământ
dau pământul peste
deschid răni ca pe niște uși
prin care durerea pășește tiptil
ca un câine lovit îmi linge
mâinile și așteaptă mângâieri
și așteaptă și iar așteaptă
să scot din sertarele vieții
amintiri
nu e niciodată
suficient de vară
căldura îmi penetrează
creierul ca o suliță
înroșită
soarele mă zdrobește
sub picior
mă plimb buimacă pe
trotuarul încins ca
o plită pe care se
prăjesc
am obosit să
urmăresc
fluturi de noapte
în plină zi
să cos amintirile
între ele
până vor fi o pătură
cu care să mă învelesc
picioarele acestui
întuneric
mă strivesc
doar o rază de
dezghețul din mine
va inunda
toată lumea
omul de zăpadă
se va nărui
topit în mine
iar strada care
duce
la viață
mă va trece de
întunericul nopții
fac planuri de
viitor
din bucăți de
îngeri care pleacă cu un
rest de viață în palme
întuneric greu și opac
ca un zid gros de care
se izbește lumina
nu poate trece
închisă între pereți de beznă
raza de speranță moare
încet dar
păsări cu ciocuri
înfipte în cer
atârnate legănate
gândul meu
atârnând de trup
ca o haină
prea mare
mi-am răsucit privirea
și am înfipt-o în
lume
cineva plângea de durere
răscolitoare
greblez timpul
adun anii grămăjoară
dar tu vii prin timp
pătrunzi în prezent
ca printr-o ușă
trecutul îl lepezi
și mă stropești cu
prezent
până zâmbește clipa
prinsă între tine și mine
bună dimineața
am spus dimineții care se
furișase tiptil în odaie
odată cu o rază de soare
îmbrăcată cu o rază de soare
mi-am scuturat visele
din minte
și-am revenit cu picioarele pe
coaja clipei
căzută
mă pierd pe aleile
dimineții
gândurile galopează
scuturându-și coamele
soarele mă strânge
între raze
până mă prefac
într-un
ghem de lumină.
sunt indragostita
si de umbra ta
si de urma ta
si de
sunt atat de
incat
lacrimi de fericire
se preling pe fereastra
sufletului
sunt
atat
de
ma innec in atata
fericire
iubirea ca o mare
văd negru în fața ochilor
vremuri negre
ca o furtună de întuneric
smulgând acoperișul
cerului
cad stele cu gloanțe
înfipte în creștet
merele stricate din care
viermii înfulecă viața
vremuri
viata e scurta
spune cineva
atat de scurta
ca o fusta mini
care dezgoleste picioarele
realitatii
cu varice
cu bube
asta-i buba
ca viata-i scurta
prea scurta
ca o fusta intrata la
fior picior
un picior de fior
talpile viselor ma pasesc
ma strabat
ma infior
ma infasor in emotii
ma desfasor in emotii
emotia iubirii
ma loveste
ma cuprinde cu ambele
brate
ma strange