Clar de lună

Îmi place mult. Poem cu imagini "împroașcă lumină chipul nopții", "cu raze de lună înfipte în cap", "orizontul negru să pară alb". Insistarea pe descriere e benefică. Durerea se stinge treptat.

Un dialog cu fostul partener. Nu "dialog cu fosta parteneră". Însă poate fi vorba și de altă prezență, un spirit, o idee primordială, ceva!

Pentru comentariu și apreciere. M-au bucurat...

o curățare de impurități, în sensul:

când luna cu lumină împroșcă
al nopții chip
somnul se împrăștie în
mine ca nisipul în drum
văd fața ta
un fel de pedeapsă pentru
neînchipuita vină de-a
te fi asasinat în inimă
cadavrul zace acolo
cu raze de lună înfipte în cap
vreau să îngrop totul
să merg mai departe
atât de departe încât
orizontul negru
să pară alb
un iepure alb
țopaind peste somnul meu.

Dar rămân la varianta mea...

”luna” de trei ori în primele trei versuri. Nu e nici poetic, nici nu potențează. Cititorul s-ar putea considera cicălit pentru lipsa memoriei. De asemenea ”inima mea” nu are sens, doar nu ar fi a altcuiva. Oricum, mai e și un typo pe acolo. Dar vă respect decizia de a păstra textul, e doar un atelier, poate vor interveni și alți colegi.