NOAPTE,
Prin fereastra murdară
Privesc zorii
Nu am vrut să mor,
A câta oară.
ÎNCHIS,
În sunetul acelor de ceas
Nu-mi înțeleg temnița,
Uitare mecanică a mișcării.
SINGUR,
În imensitatea
Seara în
culori palide
de singurătate
în care pictez
tăcut timpul,
Melancolic
Umbre dansează
Pe pod.
Iar liniștea
Recită
Încă o poezie...
Lacrimi pe hârtie.
Azi îmi căutam sufletul
Prin cărări uitate
ascunse sub frunze putrede.
Căutam chei spre oglinzi de ape,
ce se zbat în piept
și mă fac să răsuflu greu.
Jalnic avânt,
încătușat de
Astăzi a murit o muză.
Un crud chin de pustiu,
Ascuns în lacrimile mele.
Pictând întuneric,
visez apusul lunii
în liniștea nopții.
Și mi-am pierdut
pulsul în splendoarea tăcerii.
Azi o să
Știu, diminețile au fost uitate,
În seri obositoare
Și zile fără gânduri,
De ce viața nu poate
Să nască timp,
Pentru vise?
Și unde învie
Zâmbetele noastre?
În minciuna lutului?
Sau,
A fi,-flori de apus
În care mă văd,
O nouă moarte...
A fi,-nimic iluzoriu
Dispersat în culorile percepției,
Cromatică a trecerii.
A fi,- Doar datorie
Prizonier,
În cătușe nascute
