UNEI MINUNI...
( de ziua ei )
mi te-ai facut minune
scaldata din cap, in inimi, in mine
ma iei dor nebun sa fug din priviri
cu talpile ude spre tine
din
Lumina
Am furat cu nemiluita
din cer
stele.
Le-am frământat în țărână,
Mă vroiam ca și ele.
S-au născut altele...
Lumina nu moare
doar eu mă stingeam,
luminițe
dalbe
Singuri ....
-bacovian-
Singurătate în Doi,
În nouă,
În noi.
Pe străzile parcului gri
Alunecă
Singure ploi.
Ne ducem singuri și noi
Amestec de frunze
Bătute-n noroi.
Lumea nu vede
Că
VIS DE IARNÃ
Măturasem târziu
în albii fulgi de zăpadă
Numele tău.
În oameni de-omăt
ce se nasc dintr-o stea
căutam cu un suflet prea nins
Soarele meu.
Pe sub clinchet de brad
scârțâiam în
Inteleg, inteleg cum ochii
Te canta-n suspin,
Mainile se alunga-n despartire
Pe-o prapastie de suflete nerostite,
Tanjind dupa nefiinta visarilor albastre.
Se lasa platonic pe buze
Vantul
Vad
In imagini pierdute alene
Pe simpla-mi curtata retina,
Nasc
In salturi
Cuvinte certate la fiecare timp
De-a trubadurilor rostire,
Aud
Cantecu-mi purtat in rafale de vant
Sacadat
Doamne, pana cand Tu nu m-ai cules
dintre cioburi de vise in inima sparte,
Ma iubeam ca pe-un rod necules
din lanuri de oameni cu granele coapte.
Pana cand Tu nu m-ai atins
si-ai facut din
m-am pierdut intr-atatea cuvinte
si-am inceput sa hoinaresc viata cu singuratate.
am luat-o aritmetic de mana,
prin spatele usii.
am purtat si ura de ploaie si cerul sihastru
sa-mi faca
sunt cuvantul adormit
pe hartia milimetrica a palmelor Tale.
si sar intr-un picior
si-mi topaie incheieturile
cand ochii Tai managaie
fila adusa din mine
iar cand ma citesti,
ridic
Ne închidem cu conștiinciozitate
La fiecare sfârșit sau început de idee.
Tragem obloanele pe retină,
iscălim pe frunte:
“primim marfă”.
Deschidem democratic pe la spate,
Așteptând sosirea
IMPRESII DE CALATORIE
Era doar o parere de om,
cand galbena,
cand albastra,
incerca sa imprumute culori din oamenii vii.
Se tara printre atitudini
cand prea incet,
cand prea tarziu,
E-atât de greu
Când inimile ne bat în contratimp,
Când zorii răsar alandala
În lumile noastre.
Gândurile se șoptesc împreună,
Nu se mai aud.
Mâinile nu se regăsesc în cuvinte,
Lacrimile nu se
CM