Poezie
Marturisire
1 min lectură·
Mediu
Vad
In imagini pierdute alene
Pe simpla-mi curtata retina,
Nasc
In salturi
Cuvinte certate la fiecare timp
De-a trubadurilor rostire,
Aud
Cantecu-mi purtat in rafale de vant
Sacadat in marsuri de zambete alegreto,
Simt
Trupul frant in linii vorbite
Pe schelet de cuvant.
Ma cred
In faramituri si cioburi presarata
Pe moaste de sfinti indulgenti,
Iar inima
Ma plange
Din contopirea intru curgere lina
A poemelor risipite in locuri de dulce vecie.
014745
0
cand ai inceput tu sa vezi
ca nu mai sunt langa tine
cand ai nascut tonurile inalte
ale cuvintelor ce nu se mai intorc
cand ai auzit ecoul tacut
al marsului triumfal peste mine
cand ai simtit lipsa mea
din locul rezervat in jumatate din tine.
nu mai cred in lacrimi
de cand ai naufragiat tu
poezia, in cimitirul timpului trecut.