unei minuni
UNEI MINUNI... ( de ziua ei ) mi te-ai facut minune scaldata din cap, in inimi, in mine ma iei dor nebun sa fug din priviri cu talpile ude spre tine din
am
Lumina Am furat cu nemiluita din cer stele. Le-am frământat în țărână, Mă vroiam ca și ele. S-au născut altele... Lumina nu moare doar eu mă stingeam, luminițe dalbe
singuri
Singuri .... -bacovian- Singurătate în Doi, În nouă, În noi. Pe străzile parcului gri Alunecă Singure ploi. Ne ducem singuri și noi Amestec de frunze Bătute-n noroi. Lumea nu vede Că
vis de iarna
VIS DE IARNÃ Măturasem târziu în albii fulgi de zăpadă Numele tău. În oameni de-omăt ce se nasc dintr-o stea căutam cu un suflet prea nins Soarele meu. Pe sub clinchet de brad scârțâiam în
Trup anonim
Inteleg, inteleg cum ochii Te canta-n suspin, Mainile se alunga-n despartire Pe-o prapastie de suflete nerostite, Tanjind dupa nefiinta visarilor albastre. Se lasa platonic pe buze Vantul
Marturisire
Vad In imagini pierdute alene Pe simpla-mi curtata retina, Nasc In salturi Cuvinte certate la fiecare timp De-a trubadurilor rostire, Aud Cantecu-mi purtat in rafale de vant Sacadat
Adnotare de sine
M-am luat de nevasta pe-o zestre de doua cuvinte: TE IUBESC!
Nastere
Doamne, pana cand Tu nu m-ai cules dintre cioburi de vise in inima sparte, Ma iubeam ca pe-un rod necules din lanuri de oameni cu granele coapte. Pana cand Tu nu m-ai atins si-ai facut din
Hoinar
m-am pierdut intr-atatea cuvinte si-am inceput sa hoinaresc viata cu singuratate. am luat-o aritmetic de mana, prin spatele usii. am purtat si ura de ploaie si cerul sihastru sa-mi faca
(declaratie de dragoste)
sunt cuvantul adormit pe hartia milimetrica a palmelor Tale. si sar intr-un picior si-mi topaie incheieturile cand ochii Tai managaie fila adusa din mine iar cand ma citesti, ridic
preluam marfa
Ne închidem cu conștiinciozitate La fiecare sfârșit sau început de idee. Tragem obloanele pe retină, iscălim pe frunte: “primim marfă”. Deschidem democratic pe la spate, Așteptând sosirea
impresii de calatorie
IMPRESII DE CALATORIE Era doar o parere de om, cand galbena, cand albastra, incerca sa imprumute culori din oamenii vii. Se tara printre atitudini cand prea incet, cand prea tarziu,
contratimp
E-atât de greu Când inimile ne bat în contratimp, Când zorii răsar alandala În lumile noastre. Gândurile se șoptesc împreună, Nu se mai aud. Mâinile nu se regăsesc în cuvinte, Lacrimile nu se
